Archive for the ‘Părinţilor’ Category

Ce trebuie sa stii despre jucarii



Magazinele sunt pline cu tot felul de jucarii, care nu sunt in conformitate cu normele de securitate. Astfel incat, atunci cand achizitionezi o jucarie pentru micutul tau sau vrei sa-i faci nepotelului un cadou, trebuie sa fii precauta. Iata ce trebuie sa cumperi si ce sa eviti, pentru a fi sigura ca micutul tau se joaca in siguranta.

La ce sa fii atenta:

Substantele periculoase

Vopseaua de plumb este folosita la fabricarea jucariilor pentru ca rezista bine la coroziune. Ea asigura jucariilor un aspect nou si le sporeste durabilitatea. In ciuda acestor avantaje, plumbul este nociv pentru copii si poate provoca afectiuni ale sistemului nervos, afectand abilitatile de intelegere si de vorbire. In anumite cazuri, inhalarea lui poate duce la moarte. In unele tari, legile permit un continut de 0,06% al plumbului in jucarii, iar cele care depasesc acest procent sunt retrase de pe piata si interzise.

Pericolul de asfixiere

Multe jucarii contin piese foarte mici, care se pot demonta. Obiectele care masoara cel putin patru centimetri trebuie sa fie o sursa de neliniste pentru parinti, mai ales pentru cei care au bebelusi sau copii de 2-3 ani.

Varsta

Exista un motiv intemeiat pentru care jucariile sunt destinate copiilor apartinand diferitelor grupe de varste. De exemplu, un copil de doi ani nu trebuie sa se joace cu coarda de sarit a surorii sale mai mari. Fabricantii de jucarii iau in considerare abilitatile si nivelul de dezvoltare al copilului, fiind atenti la securitatea grupei de varsta careia i se adreseaza jucaria respectiva. Fii si tu atenta atunci cand cumperi jucariile si cere sfatul vanzatoarei, daca nu este mentionat pe eticheta produsului carei varste este destinat.

Ce poti face:

Informeaza-te

Citeste ziarele, uita-te la stiri si cauta pe Internet. Astfel, vei afla despre micile acidente care au loc din cauza jucariilor. Cand vrei sa cumperi o anumita jucarie, trebuie sa stii mai intai ce contraindicatii are. Companiile serioase, producatoare de jucarii, au liste de avertismente pe care trebuie sa le citesti si tu.

Citeste eticheta

Eticheta este un element-cheie pentru ca micutul tau sa fie in siguranta. Ea contine informatii importante, cum ar fi varsta pentru care a fost conceputa jucaria, materialele folosite in productia sa, inclusiv cele periculoase sau toxice , daca produsul este facut dintr-un material care se spala sau igienic si, de asemenea, daca produsul este rezistent la foc sau nu. Jucariile elaborate au si manual de instructiuni, pe care trebuie sa il parcurgi inainte de a te hotari sa le achizitionezi.

Fara jucarii vechi

Desi este rentabil ca cel de-al doilea fiu al tau sa se joace cu aceleasi jucarii de care s-a bucurat fratele mai mare cand era de varsta lui, nu este recomandat sa o faca. Jucariile vechi nu pot corespunde standardului de securitate caruia i se supun cele noi, fie pentru faptul ca erau alte reguli atunci cand au fost ele produse, fie pentru ca s-au deteriorat in timp.

Pastreaza-le curate

Pe langa faptul ca iti inveti copiii cum sa isi aranjeze jucariile, pentru a evita dezordinea si deteriorarea acestora, invata-i si cum sa le pastreze curate. Este important sa te asiguri ca toate suprafetele jucariilor sunt curate. Sterge masa de desen sau de joc cu o laveta dezinfectanta, insa nu folosi substante chimice. Daca micutul are obiceiul sa isi intinda jucariile pe jos, rezerva-i un covoras sau o cuvertura pe care sa o speli saptamanal. De asemenea, spala si jucariile din plus, respectand instructiunile de pe eticheta.

Sursa: bebe.md


Cum sa-ti vindeci copilul de frica



Psiholog Cristina Calarasanu

Am sa abordez in acest articol tema legata de frica pe care copilul o simte si de modul in care ea apare si poate afecta in special o buna adaptare sociala si o relationare in conformitate cu varsta copilului. Multi parinti imi spun ca au sesizat aparitia acestor frici “din senin”, brusc si ca ea incet incet a acaparat reactiile si modul in care se comporta copilul. Putem porni de la aceste doua idei, si anume cand apare frica si ce reprezinta ea pentru copil.

De obicei, reactiile de teama ale unui copil nu apar niciodata din senin, ci ele se amplifica in timp, pana ajung suficient de intense cat sa atraga atentia celorlalti. Altfel spus, teama creste in interiorul copilului pana ea nu mai poate fi controlata si atunci este exprimata si pusa in legatura cu ceea ce se intampla in jurul sau. Este important intotdeauna sa incercam sa privim in urma, in special la evenimentele sau intamplarile din viata familiei si a copilului pentru a vedea cum le-a perceput copilul si in ce masura teama sa are drept punct initial unul din ele.

Adesea, ceea ce se intampla in viata unei familii (schimbari, certuri, boli, decese, mutari) are un impact puternic asupra sentimentului de siguranta si stabilitate al copilului si da nastere unor sentimente de teama, care insa nu pot fi exprimate si puse in cuvinte asa cum am face noi adultii. Teama copilului creste pe masura ce nu reuseste sa inteleaga ce se intampla, cand nu poate da un sens trairilor sale si ajunge sa se transforme in frica. Insa aceasta frica nu este legata in mod direct de cauza ei initiala ci este deplasata asupra unor obiecte, persoane, fenomene din jurul copilului. Asa poate aparea frica de intuneric, de animale, de anumiti oameni care in fapt nu provoaca teama ele in sine, ci prin reactualizarea unui afect pe care copilul l-a trait deja si il recunoaste.

Cele mai cunoscute frici ale copiilor sunt fobiile de animale. Paienjenii, serpii, cainii, uneori chiar insecte mici pot provoca o spaima imensa. Copii refuza sa se apropie de ele si chiar sa le mai priveasca in poze sau la tv. Reactiile lor sunt uneori extrem de intense in raport cu o situatie data in care in fapt nu sunt deloc in pericol. Putem distinge aici intre frica care este determinata de un pericol real, de ceva ce urmeaza sa se intample sau s-a intamplat si cea determinata de un pericol imaginar, adica de ceea ce simte copilul si proiecteaza asupra lucrurilor din jurul sau. Un pericol real poate fi combatut mai usor pentru ca se cunosc cauzele si copilul poate fi protejat, dar un pericol imaginar care este proiectat asupra unei surse oarecare nu poate fi combatut nici macar daca se indeparteaza sursa respectiva de copil, pentru ca trairea lui ramane.

Este necesar sa aflam cum s-a construit acel sentiment de teama, ce rol joaca el in viata copilului si cum putem afla care este semnificatia sa. In alte situatii, frica poate fi determinate de o experienta anterioara traumatica legata de acel obiect. Spre exemplu copii care s-au speriat de anumite persoane, sau au fost muscati de caine sau au fost in situatia de simti ca se ineaca in apa. Nici in aceste cazuri, frica nu este provocata de obiectul in sine, ci de teama copilului ca se va repeta ceea ce simtit in acele momente, aceeasi spaima de moarte. Un aspect particular al unor copii este frica fara obiect, o stare continua de neliniste care provoaca suferinta copilului si nu il lasa sa se manifeste liber, sa se poata juca, sa poata sta fara mama. Acesti copii sunt speriati mai tot timpul si dificultatea consta in incapacitatea lor de a exprima ce anume le produce teama.

Este foarte posibil ca ceea ce a provocat aparitia fricii sa fi fost extrem de traumatizant, astfel incat copilul sa uite cu totul continutul si sa pastreze numai afectul, reamintirea fiind aproape imposibila. Atunci cand apare frica copilului este important ca parintii sa poata crea o comunicare cu copilul pentru a-l ajuta sa reuseasca sa exprime ce anume ii provoaca suferinta.Nu esti utila doar incercarea de a indeparta ceea ce ii provoaca frica copilului si nici incercarea de a minimaliza si de a arata copilului ca frica sa este neintemeiata.
Atunci cand frica capata aspecte accentuate si afecteaza functionarea copilului este important ca parintii sa apeleze la un ajutor de specialitate.



Sursa: bebe.md


Cum putem incepe educatia copiilor nostri?

Image087Copiii care au trecut de stadiul de bebelusi au o mai mare capacitatea de a invata lucruri noi si a retine informatii decat copiii mai mari de 5,6 sau 7 ani. Studiile au aratat ca daca vom introduce notiuni de citire, limba si matematica in primii ani de viata ai copiilor acestia vor avea succese scolare mult mai rapide decat alti copii de aceeasi varsta.
Iata cateva lucruri pe care orice parinte le poate face pentru a ajuta la dezvoltarea inteligentei copiilor lor.

1. Povestiti (explicati) copilului intotdeauna ceea ce faceti in cuvinte simple,corecte si pe intelesul lui. Aceasta il va ajuta sa-si dezvolte vocabularul si gandirea.

2.
Cand cumparati carti destinate copiilor,alegeti-le pe cele cu caractere mari,citete si imagini clare. Aceasta il va ajuta pe cel mic sa inteleaga ceea ce vede si sa invete sa citeasca cuvinte usoare.

3. Incepeti sa ascultati impreuna casete audio sau video in limbi straine. La varste fragede copiii vor deprinde mult mai usor limbile straine.

4. Daca dispuneti de un computer,ar fi bine sa cautati CD uri sau programe(se gasesc pe internet) educative pentru prescolari. Alegeti-le pe cele care impun folosirea keyboard-ului,deoarece copiii nu vor avea abilitatea de a manui mouse-ul inaintea varstei de 2 ani.

5. Cumparati seturi din plastic sau cauciuc cu literele alfabetului. Formati cate un nou cuvant(nu prea lung) in fiecare zi. Copilul va incepe sa faca legatura intre cuvintele vorbite si cele scrise.

6. Nu va temeti sa repetati cuvinte sau povestile pe care le cititi. Unii parinti se simt uneori frustrati cand copilul lor le cere la nesfarsit sa li se citeasca aceeasi poveste, dar aceasta este o parte esentiala a modului in care copilul proceseaza informatiile.

7. Cumparati litere magnetice si aranjati-le pe frigider. Formati saptamanal cuvinte noi.

8. Cititi-i copilului zilnic, cu intonatie, ca si cand ati juca intr-o piesa de teatru.Copilul se va implica mai mult in sirul povestii si in felul acesta va retine mult mai multe detalii.

9. Cumparati video casete cu povestile clasice ale copilariei: Alba ca Zapada, Cenusareasa, Scufita Rosie, etc ( de la 3 ani in sus). Vizionati-le impreuna cu copilul dvs si atrageti-i atentie la ce se intimpla. Din experienta noastra, copiilor foarte mici (de la 1,5 ani pina la 3 ani) le fac mare placere videocasetele Teletubies. Cu aceste filmulete forte educative puteti de altfel incepe ‘educatia video’ a copilasului dvs.

10. Tineti minte: educatia fizica a copilului vostru este direct legata de educatia psihica. Studiile au aratat ca dezvoltarea creierului are o stransa legatura cu activitatea fizica. Daca va veti implica alaturi de copil in activitati fizice(saritul,alergatul,de-a rostogolu’,etc.) aceasta poate contribui foarte mult la dezvoltarea sa intelectuala.

Sursa:desprecopii.com

Ce spune Biblia despre botezul copiilor?

Întrebare:

Noi toţi botezăm copii când sunt mici, nou născuţi. Dar am născut în Anglia şi soţul meu, fiind tot creştin, a zis că ei nu botează copiii căci în Biblie nu scrie că trebuie să-i botezăm, ci să-i aducem Domnului ca să-i binecuvânteze sau să-i creştineze, iar când copilul va ajunge la vârsta la care a fost botezat Isus Hristos, atunci va decide singur dacă vrea sau nu să se boteze. Micuţul meu încă n-a fost botezat şi mult mă frământă întrebarea aceasta. Ce să fac?

Biblia este cartea sfântă a tuturor creştinilor

Este evident că soţul acestei doamne aparţine de o altă biserică decât cea ortodoxă. În căsătoria lor s-a ajuns la divergenţă care are la bază teologii diferite cu privire la botez ale două biserici, sau confesiuni. Lucrul cel mai important este că toţi creştinii din lumea aceasta au în comun Biblia, adică Sfintele Scripturi ale Vechiului şi Noului Testament. De aceea, este important pentru tatăl şi mama acestui copil, indiferent din ce biserică sau confesiune provin, să consulte Biblia împreună ca să poată lua o hotărâre dreaptă înaintea lui Dumnezeu.

Botezul a fost instituit de Domnul Isus

După învierea Sa şi înainte de înălţarea la cer, Domnul Isus a dat această mare însărcinare ucenicilor:

Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin. (Matei 28:18-20)

Credinţa – condiţia de bază pentru botez

În cartea Faptele Apostolilor ne este relatat cum Duhul Sfânt a trimis pe Filip să-i spună Evanghelia unui famen Etiopean:

Atunci Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta şi i-a propovăduit pe Isus. Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: ”Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?! Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor 8:36-37)

Deci, dacă omul care se botează, nu crede din inimă că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, nu poate fi botezat.


Lipsesc relatări despre botezul copiilor

În Biblie sunt relatate multe cazuri când oamenii s-au botezat, dar nicăieri nu există nici un text, sau vre-o poruncă care ar cere părinţilor să-şi boteze copiii.

Botezul şi Circumcizia sunt lucruri diferite

Unii teologi afirmă că botezul este similar circumciziei (tăierii împrejur) a băieţilor în perioada Vechiul Testament, care se făcea în ziua a opta de la naştere. Circumcizia a fost o poruncă dată de Dumnezeu, dar botezul copiilor nu. Condiţia pentru botez este credinţa din inimă.

Clarificarea întrebării merită efortul

Mama care a adresat întrebarea, realizează că botezul copilului ei este un lucru de mare importanţă şi care ţine de soarta lui eternă. De aceea, este necesar ca ambii soţi să facă un studiu despre botez în Noul Testament. Le propun să-şi ia un caiet aparte şi pe măsură ce citesc cărţile Noului Testament una după alta, să facă o listă cu tot ce vor învăţa despre botez. În felul acesta vor afla şi despre botezul cu duhul sfânt, botezul cu foc, botezul pentru cei morţi şi despre naşi. Cu siguranţă că vor ajunge la înţelegere a subiectului botezului ca să poată lua o hotărâre înţeleaptă în dreaptă înaintea lui Dumnezeu.

Sursa: moldovacreastina.net

Felicitări şi recunoştinţă Femeilor

floriEste regretabil faptul că la originea Zilei Femeilor, care este sărbătorită la 8 martie, stă un eveniment care a fost motivat de nedreptatea pe care o experimentau femeile din patea bărbaţilor. Mult mai tare ne-ar fi plăcut să fi stat la bază un eveniment de manifestare a atenţiei şi recunoştiţei faţă de femei şi sărbătoarea aceasta să fost iniţiată de bărbaţi din intenţii frumoase.

Ştiu că multe din vizitatorii acestui portal sunt femei şi fete care au o dragoste deosebită pentru Dumnezeu, pentru Cuvântul Lui şi dragostea aceasta se manifestă în relaţiile cu oamenii care sunt în jurul lor. Dumnezeu să vă binecuvânteze în toate.

Mulţumesc soţiei mele care contribuie mult la conţinutul acestui portal prin articolele care le scrie, dar şi mai mult prin încurajarea care mi-o face totdeauna şi prin sfaturile ei.

Mullţumesc mult învăţătoarei mele duhovniceşti, d-na Mia Oglice, care în toţi anii de când m-am întors la Dumnezeu, m-a învăţat şi mă învaţă lucruri profunde din Sfintele Scripturi. Fără aceste învăţături profunde, fără sfaturile şi exemplul frumos de trăire creştină, fără grija şi dragoste lor împreună cu soţul Costel Oglice, nu aşi fi fost în stare să slujesc oamenilor prin acest portal şi prin celelalte sljiri la care m-a rânduit şi mi-a încredinţat Domnul.

Mulţumesc surorilor mele Profira, Lidia şi Lenuţa, care s-au îngrijit de mine şi au stat alături una de alta atunci când am rămas orfani iar eu aveam doar 9 ani. De la ele am învăţat dragostea, curajul şi sacrificiul.


O felicit pe fiica mea scump Tica şi îi urez realizarea tuturor viselor. Admir dragostea ei de oameni şi curajul când trebuie să stea pentru dreptate şi în apărarea aproapelui.

Mulţumesc lui Dumnezeu pentru aceste femei, prin care sunt nespus de binecuvântat şi cărora le rămân dator cu mine însumi.

Sursa: moldovacrestina.net

Eu vreau fericirea copiilor mei

familie-fericitaAceasta este fraza pe care, cred eu, fiecare părinte si-a zis-o cel putin o dată în viată. Să doresti fericirea copiilor tăi este un lucru bun. Domnul nostru Isus doreste fericirea oamenilor de aceea a vorbit despre fericiri în vestita predică de pe munte. Din păcate nu toți oamenii stiu unde sa caute fericirea copiilor săi. Multe mame, în disperare, se aruncă pe căi gresite în căutarea fericirii pentru copiii săi. Nu vrea astăzi să critic acțiunile nimănui în acest sens. Vreau doar să aduc un exemplu viu, din sutele de mii de cazuri, un exemplu care nu este departe de mine – este vorba de mătusa mea. Ea a platit bani grei ca să mearga în altă țară la muncă cu gîndul să ofere fiicei sale un viitor – un viitor fericit si îndestulat. Privind acum la viată acestei adolescente, lasată fiind copil în grija fratelui ei vitreg si a familiei lui, eu pot să spun cu sigurantă că ea nu este fericită.

De cine si de ce depinde fericirea copiilor mei? Ce pot face eu pentru copilul meu ca să fie fericit? Să atragem acum atenția la un model din Scriptură a unui copil fericit. Vom privi îndeaproape viața tînarului Samuel, asa cum este prezentată în primele trei capitole din cartea care ii poartă numele: 1 Samuel. Sunt trei capitole formidabile care prezintă, în acelasi timp, în mod minunat caracterul si stăpînirea Celui Preaînalt. Eu va încurajez să studiați în mod inductiv aceste trei capitole si să gasiți impreuna cu mine următoarele 5 legi a unui copil fericit în viața lui Samuel; legi care vor lucra în viața fiecărui copil, dacă vor fi aplicate de către părinți săi.
Legea întâi: Copilul fericit este cel care e închinat Domnului de părinții săi.

Şi Ana se ruga Domnului cu sufletul amărît şi plîngea!

Ea a făcut o juruinţă, şi a zis: ,,Doamne, Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui, şi brici nu va trece peste capul lui. (1 Samuel 1:10-11)

Observați în primele 4 legi responsabilitatea părinților în viața copiilor săi.
Legea a doua: Copilul fericit este cel care ia cunostința de Dumnezeu de la varsta frageda.


Şi femeia a rămas acasă, şi a dat ţîţă fiului ei, pînă l-a înţercat.

Cînd l-a înţercat, l-a suit cu ea, şi a luat trei tauri, o efă de făină, şi un burduf cu vin. L -a dus în casa Domnului la Silo: copilul era încă mic de tot. (1 Samuel 1:24)

Legea a treia: Copilul fericit este cel care primeste cadouri de la părinții săi ca să cinstească cu ele pe Domnul.

Samuel făcea slujba înaintea Domnului; şi copilul acesta era îmbrăcat cu un efod de in. Mamă-sa îi făcea pe fiecare an o mantie mică, şi i -o aducea cînd se suia cu bărbatul ei ca să aducă jertfa din fiecare an.(1 Samuel 2:18-19)

Purtarea efodului înaintea Domnului este o slujba de cinste pe care Domnul a oferit-o seminției lui Levi.

Eu l-am ales dintre toate seminţiile lui Israel, ca să fie în slujba Mea, în preoţie, ca să se suie la altarul Meu, să ardă tămîia, şi să poarte efodul înaintea Mea; (1 Samuel 2:28)

Legea a patra: Copilul fericit este cel care respectă părinții si autoritățile puse peste el.

Atunci Domnul a chemat pe Samuel. El a răspuns: ,,Iată-mă!” Şi a alergat la Eli, şi a zis: ,,Iată-mă, căci m’ai chemat“. Eli a răspuns. ,,Nu te-am chemat; întoarce-te şi te culcă”. Şi s’a dus şi s’a culcat. Domnul a chemat din nou pe Samuel. Şi Samuel s’a sculat, s’a dus la Eli, şi a zis: ,,Iată-mă, căci m’ai chemat.“ Eli a răspuns: ,,Nu te-am chemat, fiule, întoarce-te şi te culcă”. Samuel nu cunoştea încă pe Domnul, şi Cuvîntul Domnului nu -i fusese încă descoperit. Domnul a chemat din nou pe Samuel, pentru a treia oară. Şi Samuel s’a sculat, s’a dus la Eli, şi a zis: ,,Iată-mă, căci m’ai chemat”. (1 Samuel 3: 4-8)

Nestiind cine îl cheamă, Samuel alearga la Eli atunci cînd aude numele său în mijlocul nopții. El nu a obosit să se prezinte înaintea lui Eli de trei ori la rînd cu cuvintele ,,Iată-mă, căci m’ai chemat”.
Legea a cincea: Copilul fericit este cel căruia Dumnezeu I se descoperă personal.

Domnul a venit, S’a înfăţişat şi l-a chemat ca şi în celelalte dăţi: ,,Samuele, Samuele!” Şi Samuel a răspuns: ,,Vorbeşte, căci robul Tău ascultă”. Atunci Domnul a zis lui Samuel… (1 Samuel 3:10-11)

O bucurie mai mare pentru mine este să stiu că copii mei cunosc pe Domnul si Domnul li s-a descoperit si i-a mîntuit. Noi, ca părinți, pregatim calea Domnului în viața copiilor nostri. Ce faci dumneata pentru fericirea copiilor tăi? Ai încercat să fii pentru copil un “Ioan Botezatorul” în poporul Israel?

Să studiem Scripturile, să urmăm legile lui Dumnezeu si atunci vom fi fericiți noi si copiii nostri.

Sursa: moldovacrestina.net

Imagine: istockphoto

Folosind la maximum timpul dedicat conversaţiei

cuplu-asculta“Noi pur şi simplu nu mai stăm de vorbă unul cu celălalt”, se plâng adesea cuplurile. După ani de căsnicie, multe cupluri se dezobişnuiesc să vorbească. Prinşi în plasa neglijenţei, partenerii îşi pierd îndemânarea în această privinţă.

Unele cupluri sunt prea ocupate. Ritmul accelerat al vieţii din zilele noastre, cu membrii familiei alergând în direcţii diferite, reprezintă, cu certitudine, un factor important. Alte obstacole pot fi acele activităţi pe care fiecare dintre cei doi le îndeplinesc separat, ca, de exemplu, hobby-urile, orele de instruire, gimnastica aerobică, activităţile din cadrul bise!icii – preocupări individuale, care omit conversaţia între cei doi. In alte familii, televizorul este deschis atât de multe ore pe zi, încât timpul pentru a sta de vorbă împreună este drastic limitat. Cu timpul, membrii familiei se obişnuiesc să nu vorbească, să nu fie auziţi, să vorbească doar în timpul reclamelor sau să fie întrerupţi foarte des.
123fjWI3rfof2
Lipsa timpului pentru a sta de vorbă poate fi atât o scuză, cât şi un simptom al unor probleme mai profunde. “Atunci când cuplurile se plâng că nu au timp să stea de vorbă, adevăratul motiv este ace1a că, poate în mod inconştient, ei aleg să nu facă acest lucru”, afirmă Richard H. Mikeesell, doctor în filozofie, psiholog cu liberă practică în Washington, D.C.

Phil şi Elsie constituie un bun exemplu în această privinţă.
După şase ani de căsnicie, amândoi se simţeau nefericiţi, dar nici unul dintre ei n-ar fi putut spune clar care era motivul. “Nu-i un lucru plăcut să stai de vorbă cu Phil”, se plângea Elsie. “Tot ceea ce facem este să ne criticăm unul pe celălalt. Şi după ce se întâmplă astfel, amuţim amândoi şi ne petrecem seara într-o atmosferă de ostilitate”. Phil şi Elsie au căutat sfatul unui specialist, care i-a ajutat să privească lucrurile mai în profunzime, în ceea ce privea relaţia lor. Acest consilier le-a arătat că a-ţi lua timp pentru a sta de vorbă înseamnă a împărtăşi idei şi experienţe pozitive, nu doar critici, îngrijorări sau argumente. El a obţinut din partea lor, promisiunea că vor petrece câte cincisprezece minute în fiecare zi, discutând despre lucruri pozitive. “În decurs de o săptămână”, povestea Elsie mai târziu, “am observat o schimbare uimitoare în simţămintele pe care le aveam cu privire la noi şi la relaţia noastră.”

Deşi cuplurilor le este greu să recunoască, dar şi mai greu să accepte, după câţiva ani de căsnicie apare plictiseala, o cauză previzibilă, care poate provoca moartea bruscă a conversaţiei şi distruge relaţia. Oricare ar fi motivul, mesajul este clar: un cuplu care astăzi vorbeşte puţin pregăteşte terenul pentru ca mâine să întâmpine si mai multe dificultăti în comunicare.


Există un lucru important pe care îl pot face cuplurile pentru a-şi îmbunătăţi timpul de conversaţie din cămin, şi vestea bună este că niciodată nu este prea târziu să începi:

(1) Acţionaţi pentru îmbunătăţirea conversaţiei
Faceţi-vă timp pentru a sta de vorbă şi creaţi subiecte de discuţie. Incurajaţi-vă unul pe celălalt în ceea ce priveşte relatarea experienţelor personale din fiecare zi, a întâmplărilor trăite de membrii familiei sau a unor evenimente din trecutul fiecăruia. Aduceţi în discuţie subiecte care ştiţi că prezintă un interes deosebit pentru partenerul vostru. Citiţi cărţi referitoare la aceste subiecte, decupaţi articole din reviste sau oferiţi-i caricaturi ingenioase. Urmaţi cursuri pe tema respectivă, astfel încât să puteţi discuta subiectele de maxim interes pentru partenerul vostru într-un mod inteligent şi entuziast. Şi simţiţi-vă liberi să intro¬duceţi în discuţie acele subiecte pe care doriţi să le discutaţi. Discuţiile trebuie să fie amuzante, şi ele vor fi cu siguranţă astfel, dacă veţi urma anumite îndrumări: fără întreruperi, fără remarci umilitoare sau critici, fără să daţi sfaturi prea repede sau să puneţi prea multe întrebări.

(2) Rezervaţi în fiecare zi un timp pentru a sta de vorbă
Puneţi deoparte în fiecare zi un timp special, pentru a discuta diferite aspecte conjugale necontroversate. Acest timp zilnic de discuţie nu trebuie folosit pentru împărtăşirea intensă a simţămintelor sau pentru rezolvarea problemelor mai profunde. El trebuie folosit pentru discutarea evenimentelor vieţii de zi cu zi – copiii, serviciul, vecinii, şeful, ce mi s-a întâmplat astăzi şi ce părere am eu în legătură cu aceasta. Acest schimb de informaţii conduce la implicarea reciprocă în viaţa celuilalt şi consolidează legătura maritală. Unele cupluri pun deoparte pentru acest tip de conversaţie primele zece-cincisprezece minute după ce familia se re uneşte la sfârşitul zilei. Altele găsesc că timpul cel mai potrivit este după ce au servit masa. Când anume vă rezervaţi acest timp, nu este important; important este ca el să fie rezervat zilnic.

(3) Respectaţi întâlnirea de familie
Ideal ar fi ca, o dată sau de două ori pe săptămână, fiecare cuplu să aibă un timp special, pus deoparte pentru discutarea afacerilor familiei. În aceste ocazii se rezolvă probleme, se iau decizii în legătură cu planurile familiei şi se stabileşte programul pentru săptămâna care urmează. Dezacordurile care apar în tim-pul săptămânii pot fi amânate până la această întâlnire de familie, pentru a fi dezbătute în mod adecvat. Atmosfera trebuie să fie relaxantă, iar întreruperile trebuie evitate – fără servirea mesei, condusul maşinii sau apeluri telefonice. Dacă este nevoie, pentru fiecare săptămână poate fi stabilită o limită de timp.

În următorul articol voi prezenta următoarele principii care pot fi folosite pentru îmbunătăţirea timpului de conversaţie.

Succes!

Scrisoare catre mama (incearca sa nu plangi)

Conferinţa de presă pentru excluderea termenului “orientare sexuală” din proiectul de Lege pentru prevenirea şi combaterea imoralităţii (Video)

Este foarte important ca fiecare dintre noi să ne implicăm în păstrarea valorilor bune şi corecte.

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More
Designed by: Free Cell Phones | Thanks to Highest CD Rates, Domain Registration and Registry Software