Archive for the ‘Celor căsătoriţi’ Category

Mânia prelucrată




Reprimarea, exprimarea ne adecvată sau negarea mâniei repre­zintă, toate, nişte metode imature şi distructive de a trata mânia. Cu toate acestea, mulţi dintre oameni nu cunosc o altă metodă. 35% dintre cei chestionati în CI consideră că sunt în stare să-si exteriorizeze mânia într-un mod constructiv, în majoritatea situaţiilor, dar mai rămân, totuşi, 65% care au nevoie de ajutor.

Refuzul de a trata în mod constructiv prezenţa mâniei poate crea probleme de sănătate majore: ulcere, dureri de cap, crize de anxietate şi depresii, ca să enumerăm doar câteva. Atunci când mânia este negată sau tratată în mod greşit, ea va ieşi la suprafaţă  în mod indirect. Şi, reţineţi, atunci când vă reprimaţi un sentiment, vi le reprima ţi pe toate. Dacă înăbuşiţi mânia, înăbuşiţi şi dragostea, fericirea, bucuria, sentimentele sexuale.

A fi conştient de reacţia ta la mânie nu este ceva păcătos, ci, din contră, ceva sănătos. Toate emoţiile noastre au fost sădite în noi de Creatorul nostru. Mânia este si ea o emotie dată nouă de Creator. Scriptura ne îndeamnă nu să o reprimăm, să o exprimăm sau să o negăm, ci, mai degrabă, să o prelucrăm. Pavel descrie prelucrarea mâniei atunci când spune: “Mâniati-vă, si nu păcătuiţi.”(Efeseni 4,26 AMPLIFIED). În armodie cu acest  verset, trebuie să fim conştienţi de faptul că suntem mânioşi, dar mânia poate fi ţinută sub control Mânia îndreptăţită este aprobată de Creator, atunci când este ţinută sub control şi îndreptată către eradicarea păcatului. Mânia sănătoasă ne înflăcărează, determinându-ne să luptăm pentru adevăr, în loc să rămânem indiferenţi. Când cei din jurul nostru sunt înşelaţi sau loviţi pe nedrept, când cineva se foloseşte de ei sau îi face să sufere, devenim mânioşi. Simţămintele de mânie ne pot motiva să schimbăm sau să corectăm nedreptăţile.

Cum acţionează mânia prelucrată? Tu recunoşti că înăuntrul tău se aprinde mânia şi îi îngădui să iasă la suprafaţă acolo unde

Problema mâniei: cum să faci faţă conflictului ştii că o poţi controla. Procesarea sentimentelor, înainte de a ajunge să îţi scape de sub control, reprezintă un răspuns matur şi sigur, atunci când tensiune a creşte.

Nu este uşor să-ţi prelucrezi mânia, deoarece, de obicei, în momentul când devenim dispuşi să recunoaştem că suntem mâ­nioşi, deja am transmis câteva semnale non-verbale evidente, care să comunice că suntem enervaţi. Cu cât ne apropiem mai mult de punctul de fierbere, cu atât vom fi mai puţin raţionali. Atunci când mânia preia comanda, bunul-simţ şi gândirea raţională sunt date deoparte.

Dan şi Bette sunt prinşi într-o adevărată pânză de păianjen a certurilor inutile. Bette îi sugerează lui Dan că ar fi bine dacă s-ar ocupa de gazon. Dan reacţionează: “Pot şi eu să hotărăsc singur când trebuie să tund peluza. Parcă ai fi mama. Dă-te la o parte!” După asemenea remarci înţepătoare, lui Bette îi dau lacrimile, în timp ce caută o replică potrivită. Punctul iniţial de conflict s-a pierdut o dată cu agitarea spiritelor şi cu introducerea altor motive de neînţelegere. Lupta a început!

Puteţi evita asemenea certuri fără rost, dacă urmaţi câteva reguli foarte simple:

(1) Reduceţi simţămintele de mânie

Atunci când vreunul dintre voi este furios, a încerca să rezolvaţi problema este aproape impol;libil. Mai întâi trebuie redusă intensitatea sentimentelor, pentru ca amândoi să puteţi judeca raţional problema care a generat conflictul.

Mânia înseamnă energie. Atunci când te mânii, poţi să blestemi, să scuipi, să strigi, să arunci cu lucrurile, să baţi pe cineva, să lovesti câinele cu piciorul sau să cauti o multime de alte metode pentru a-ţi manifesta furia, pentru ,,a te descărca”. În loc de a-ţi transforma mânia într-un atac, transformă această energie în ceva care îţi poate fi de folos. Caută o metodă fizică sigură, care să îţi permită să-ţi descarci energia. Poţi să înoţi, să alergi, să mergi pe bicicletă, să faci gimnastică aerobică, să ciopleşti în lemn, să frămânţi pâine, să baţi cuie, să smulgi buruienile, să greblezi frunzele, să dai zăpada la o parte, să speli geamurile, să loveşti câteva mingi de tenis, sau o sută de alte lucruri care te pot ajuta să te eliberezi în câteva minute de stresul generat de mânie. Poţi să scrii pe o foaie de hârtie sentimentele care te încearcă, şi apoi să rupi această hârtie, sau, pur şi simplu, să ieşi să faci o plimbare. La cea de-a cincizecea aniversare a căsătoriei sale, un bărbat în vârstă a fost întrebat care era secretul căsniciei sale atât de lungi. “Încă de la început”, a răspuns bătrânul, “amândoi am hotărât ca, ori de câte ori nu vom fi de acord unul cu celălalt, ea să-mi spună, iar eu să ies să fac o plimbare. Secretul căsniciei noastre constă în faptul că, astfel, am fost obligat să petrec mult timp în aer liber.”

Ia hotărâre a de a adopta o anumită metodă de a-ţi descărca simţămintele într-o manieră constructivă! Atunci când eşti supărat, este foarte greu să fii raţional sau obiectiv. Redu mai întâi intensitate a mâniei şi apoi vei putea să tratezi problema.

(2) Asumă-ţi responsabilitatea pentru propria mânie

Înainte de a ajunge să-i împărtăşeşti celuilalt simţămintele pe care le trăieşti, trebuie să ajungi să-ţi dai seama că îţi provoci singur mânia printr-un proces care poate să se desfăşoare sub controlul direct al voinţei. Această afirmaţie pare ceva cu totul nou pentru aceia care obişnuiesc să-i condamne pe ceilalţi pentru propriul egoism, pentru propria nerăbdare sau pentru ostilitate a cu care îşi tratează semenii. De obicei, ei spun lucruri de genul: “Mă enervezi atunci când … ” sau “mă deranjează atunci când tu … ”

Astfel de afirmaţii vor să sugereze faptul că cealaltă persoană deţine controlul emoţiilor tale şi că tu eşti răspunzător de simţămintele pe care le exteriorizezi. Cei mai mulţi dintre noi se mulţumesc să adopte calea cea mai uşoară: aceea de a-i condamna pe cei din jur pentru propriile noastre greşeli!

Problema mâniei: cum faci faţă conflictului

Nimeni altcineva decât tine nu este răspunzător pentru mânia ta. Este posibil ca atitudine a partenerului tău de căsătorie să-ţi precipite simţămintele, dar tu eşti singurul responsabil de modul în care reacţionezi. Nu-i îngădui partenerului tău să-ţi comande cum să acţionezi. Nu eşti la mila nimănui. Tu poţi şi trebuie să accepţi atât dreptul de proprietate, cât şi responsabilitatea tuturor reacţiilor tale de mânie, indiferent de cauza care le-a precipitat.

(3) Comunică-ţi mânia verbal, într-o manieră acceptabilă
Evitaţi să folosiţi mesaje care încep cu “tu”, precum: “Mă faci să mă enervez atunci când … “. În loc de acestea, declarati-vă mânia într-o formă care să înceapă cu “eu”: “Mă înfurii atunci când le dai voie copiilor să facă ceva, înainte de a mă întreba şi pe mine, deoarece aceasta îi face pe copii să nu-mi respecte autoritatea. Nu vreau ca sentimentele să îmi scape de sub control şi aş vrea să ajungem la un compromis asupra acestei probleme, astfel încât nici unul dintre noi să nu se simtă învingător sau învins.”

Afirmarea deschisă a sentimentelor dezamorsează orice mânie şi orice răspuns defensiv din partea partenerului tău, şi amândoi veţi fi în stare să negociaţi o soluţionare a problemei.

(4) Roagă-ţi partenerul să te ajute

Cererea ta de ajutor nu va fi refuzată de acela care ţi-a suportat ani de-a rândul izbucnirile de mânie. Cel mai probabil este că rugămintea ta va reprezenta pentru partenerul tău o uşurare bine­venită şi mult aşteptată. Atunci când rugămintea este acceptată, puteţi face împreună un plan serios în legătură cu ceea ce aştepţi să facă partenerul tău atunci când tu te mânii.

Paşii pe care i-am amintit aici vă vor ajuta să vă recâştigaţi libertatea de a vă controla propria viaţă. După ce aţi rezolvat aspectele fizice ale mâniei, veţi putea apoi să vă ocupaţi mai eficient de componentele intelectuale şi analitice ale oricărui conflict.

Imagine (C) istockphoto.com

Autor: Nancy L.


Lucrarea lăuntrică a simţămintelor noastre.

cuplu_sentimenteDin punct de vedere intelectual, noi înţelegem că este ceva normal şi perfect natural să avem sentimente. Capacitatea de a trăi emoţii face parte din fiinţa umană în aceeaşi măsură ca şi capacitatea de a gândi şi raţiona. Magicianul intelectual, care poate să abordeze viaţa doar în concepte abstracte, dar nu este în stare) să-şi exprime sentimentele, pare incomplet şi ne stârneşte mila. Noi cunoaştem lucrul acesta şi totuşi nu ne simţim în largul nostru atunci când cineva exprimă nişte simţăminte puternice. Mai mult decât atât, mulţi dintre noi nu vrem să recunoaştem, ca să nu maH vorbim despre a accepta, propriile noastre sentimente. Senti¬mentele sunt privite ca reprezentând o forţă distructivă, ceva care umple vieţile noastre cu obstacole şi cu probleme în relaţiile! apropiate.

Din cauza temerilor, ignoranţei şi a stingherelii, în legătură cu propriile simţăminte, noi consumăm foarte mult timp şi energiş pentru a le nega sau ignora. Această problemă începe, de obicei; în copilărie. Aţi primit, de-a lungul anilor copilăriei şi adolescenţei, sfaturi şi îndemnuri de genul: “Nu trebuie să simţi în felul acesta!”! sau “Stăpâneşte-te!” sau “Las-o mai încet!” sau altele de felul acesta? Dacă da, înseamnă că ati fost învătati să vă tineti sub control sau să vă reprimaţi simţămintele. Lumea afacerilor întăreşte acest concept. Cu siguranţă că aţi auzit oameni care spun: “Nu amesteca aici sentimentele personale. Nu poţi să faci o afacere pe baza unor emoţii.”

Cu cât suntem mai detaşaţi de sentimentele noastre, cu atât ne vine mai usor să le discutăm. Îmi este mult mai usor să-ti spun ce m-a supărat cu un an în urmă, decât îmi este să-ţi spun ce anume mă enervează în comportamentul tău de acum. Aceasta înseamnă că îţi pot spune despre ceva ce nu mi-a plăcut acum o lună, dar nu pot să-ţi vorbesc despre problema de ieri, cu privire la care sunt încă mânioasă – si aceasta mai ales dacă tu esti de faţă şi totodată implicat.

Noi ne mâniem în prezent, dar nu ne simţim liberi să discutăm mânia prezentă. Noi ne simţim realmente stânjeniţi, atunci când avem de-a face cu propriile noastre simţăminte intense. Senti-mentele pe care ni le-a dat Dumnezeu – chiar şi emoţiile foarte puternice, sunt privite ca nişte probleme, deoarece ne dăm seama că avem mai puţină putere de control asupra a ceea ce simţim, decât asupra modului în care ne comportăm.

Cu toate acestea, sentimentele nu pot fi oprite sau pornite la comandă. O dată ce simtămintele de mânie au fost activa te si adrenalina aleargă prin organismul nostru, simpla hotărâre de a reveni la starea de dinaintea apariţiei mâniei nu ne va fi de nici un folos, deoarece pentru dezactivarea sistemului aflat în pericol este nevoie de timp. Nu-mi pot opri mânia hotărând, pur şi simplu, să nui mai fiu mânios. Şi nici nu pot realiza acest lucru atunci când cineva îmi spune că n-ar trebui să mă mânii.

Sentimentele sunt reacţii (răspunsuri) spontane la situaţii asupra Girara s-ar putea să avem o posibilitate foarte redusă de control direct. Pentru a ne ţine sub control sentimentele, noi încercăm să sLructurăm mediul în care trăim în aşa fel, încât să nu genereze în noi sentimentul pe care dorim să-l evităm.

În căsnicie, se depune un efort imens pentru a păstra controlul asupra exteriorizării sentimentelor. Se întâmplă cam aşa: voi în¬cerca să te determin să te porţi cu mine aşa cum aş vrea eu, şi nu altfel. Şi tu vei face la fel, încercând să mă de termini să acţionez în aşa fel, încât să vin în întâmpinarea nevoilor tale. Astfel, fiecare dintre noi încearcă să controleze atât relaţia, cât şi comporta¬mentul celuilalt, cu scopul de a-şi controla propriile sentimente.

De asemenea, noi încercăm să facem în aşa fel, încât să pară că ceilalţi deţin controlul asupra sentimentelor noastre într-o mai mare măsură decât o facem noi. Noi spunem mai degrabă: “Mă superi atât de tare!” decât “Sunt foarte supărat.” Prin aceasta, îi condamnăm pe ceilalţi pentru propriile noastre sentimente.


Poate că, recunoscând mânia care se ridică în mine împotriva ta, eu admit faptul că tu ai mai multă influenţă asupra mea şi asupra comportamentului meu decât mi-ar plăcea să ai. Dacă tu eşti cauza mâniei mele, probabil că voi încerca să te împiedic să faci acele lucruri care stâmesc această mânie. Şi atunci, în loc să rămână doar un sentiment, mânia mea devine un instrument sau chiar o armă, prin care încerc să te oblig să-ţi schimbi comporta-mentul.
De foarte multe ori, mânia noastră este generată de lupta pentru putere, de dorinţa de a deţine controlul asupra relaţiei. Dacă sunt preocupat să înving şi să fiu eu cel care controlează relaţia, atunci voi considera că, ori de câte ori cedez în faţa ta, înseamnă că pierd controlul. Dacă îndrăzneşti să mă contrazici, trebuie fie să mă mânii, fie să mă retrag din relaţie. Dacă mă provoci în mod frecvent, atunci înseamnă că va trebui să mă menţin tot timpul într-o stare de mânie, pentru că, altfel, voi pierde controlul relatiei.

În orice relaţie apropiată, sentimentele vor ieşi la suprafaţă.
Nu putem evita acest lucru decât printr-o indiferenţă totală. Sentimentele noastre nu pot fi oprite şi pomite, ca şi când ar avea un comutator. Persoanele care intră în legământul căsătoriei nu se pot evita una pe cealaltă. Căsnicia cheamă la o constantă condi¬ţionare reciprocă. Toate sentimentele exteriorizate de partenerul tău te leagă de el, fie că aceste sentimente sunt pozitive, precum bucuria şi mândria, fie că sunt negative, precum dezamăgirea şi mânia.

Gândul de a ceda altcuiva o parte din controlul total, pe care îl deţinem asupra sentimetelor noastre, s-ar. putea să ne sperie. Dar, cu toate acestea, a deveni ataşaţi emoţional de cineva la care ţinem reprezintă una dintre cele mai mari recompense ale vieţii. Pentru a descoperi acea relaţie care să ne satisfacă din punct de vedere emoţional, s-ar putea să fie nevoie să riscăm, renunţând la o parte din controlul asupra propriilor noastre emoţii şi asupra celorlalţi. A iubi înseamnă a risca.

Imagine (C) istockphoto.com

Autor: Nancy L.

Mânia în relaţiile apropiate

mania-in-relatiiDavid Mace arată că mânia nu este o emoţie primară, ci una secundară. Mânia este determinată de un atac. Nu contează dacă acest atac este intentionat sau neintentionat. Să zicem că un sot îşi atacă soţia verbal, jignind-o. Sentimentul care se ascunde în spatele atacului este, de obicei, frustrarea cauzată de un lucru cu care el nu este de acord, în ceea ce priveşte relaţia lor. La început, este făcută o rugăminte politicoasă, deoarece, în primele faze, nu este vorba decât despre o iritare minoră. Dacă rugămintea este ignorată, probabil că el va interpreta aceasta ca pe o provocare, sau ca pe o respingere.

Soţia lui vede situaţia dintr-o altă perspectivă. Ea poate considera că rugămintea lui este ilogică, nerezonabilă sau venită intr-un moft nepotrivit, ceea îi trezeşte simţul pericolului, rezultând un simţământ de teamă. Intuiţia îi spune că înaintea lor se conturează o situaţie dificilă. Un răspuns greşit în momentul acesta îi poate propulsa într-o criză pe care ea doreste să o evite. În sufletul ei, teama se amestecă cu simţământul de frustrare. S-ar putea ca pe ea să o deranjeze faptul că el a adus în discuţie problema respectivă tocmai atunci.


Dacă simţământul de teamă este mai puternic decât cel de frustrare, soţia se va retrage în tăcere. Dacă simţămintele de frustrare sunt cele care domină, atunci probabil că va lansa un contraatac,care nu va face altceva decât să accentueze si mai mult simtământul de frustrare al soţului ei. Este posibil ca şi el să simtă o oarecare teamă, atunci când încearcă să evalueze unde ar putea duce acest episod de mânie.

Aşadar, mânia este generată de o altă emoţie care reprezintă factorul principal în ceea ce se petrece între cei doi. Emoţiile motivatoare, care se ascund în spatele mâniei sunt, de cele mai multe ori, frustrarea şi teama. Aceşti doi factori emoţionali ne produc durere şi amărăciune sub forma simţămintelor rănite, care pot acţiona ca o rampă de lansare pentru mânie. În general vorbind, simţământul de frustrare lansează ciclul, iar teama şi ofensa îi calcă pe urme îndeaproape.

Imagine (C) dreamstime.com

Autor: Nancy L.

Ce este şi ce nu este mânia?

manieCând spunem despre o persoană că este mânioasă, noi ne gândim la termeni de genul: “fierbe de furie”, “nebun de supărare”
sau “turbat, scos din minţi”. Mânia se manifestă în diferite grade de intensitate, de la uşoară, la foarte intensă. Ea se exprimă prin-tr-o listă întreagă de atitudini de severitate, de la simplele simţă-minte de iritare si enervare, la violenta furiei, a urletelor, a urii, a amărăciunii şi a resentimentelor.

Utilizarea curentă a cuvântului “mânie” dă o conotaţie de intensitate extremă, care ne poate induce în eroare. David R. Mace, autor al cărţii Love and Anger in Mamage (Dragostea şi mânia în căsnicie), defineşte mânia într-un mod mai corect şi mai cuprinzător:

“Mânie este orice sentiment de neplăcere, îndreptat direct împotriva unei persoane (sau a unui obiect), însoţit de dorinţa de a îndepărta cauza”. O astfel de definiţie este mai exactă şi lasă loc pentru mulţimea de sentimente pe care le includem atunci când ne referim la “mânie”.

Mânia este un mecanism fundamental de autoapărare, destinat protejării eului sau a propriei personalităţi. Aşa cum organismul se pregăteşte pentru a se apăra împotriva invaziei agenţilor patogeni, tot aşa şi sinele, personalitatea, are nevoie de protecţie. Când sinele este atacat, un sistem de avertizare activează mânia pentru a răspunde ameninţării.

După cum se ştie, mânia noastră izbucneşte mai rar din motive nobile, şi foarte des din motive egoiste: preocuparea ca, nu cumva, lucrurile să decurgă altfel decât concepem noi. Ori de câte ori voinţa sau dorinţele noastre sunt nega te, devenim mânioşi. Atunci când facem planuri şi cineva nu este de acord cu ele sau poate chiar refuză să coopereze, dorinţele noastre refuza te deschid drum mâniei. Haideti să urmărim un cuplu care a iesit să cineze în oras: ”

El: Hai să mergem la Chinese Pagode. Am poftă de o mâncare chinezească în seara asta!
Ea: Mi se face rău ori de câte ori luăm masa acolo. Aş merge  mai degrabă la Country Inn, pentru o cină obişnuită.
El: Este prea departe. Asta ar însemna să mai dureze o oră până ajungem şi eu mor de foame. Hai să mergem la Chinese Pagode! Doar să ai grijă să nu mănânci prea mult.

Ea: Dacă este prea departe pentru tine, atunci voi conduce eu masma.

Simţămintele de frustrare, rezultate în urma blocării propriilor dorinte, fac ca mânia să izbucnească. Si aceasta tensionează serios relaţia maritală.

Autor: Nancy L.

Imagine: istockphoto.com

Va continua….

Problema mâniei: cum să faci fată conflictului

manieEste riscant să lupţi, dar lupta între două persoane care ţin cu adevărat una la cealaltă nu ar trebui să fie una destructivă. Să înveţi cum să lupţi cinstit poate fi cea mai importantă tehnică de comunicare pe care ai învăţat-o vreodată

Un cuplu ieşise în natură pentru o plimbare de duminică după-amiaza, în regiunea Big Bear, din Munţii San Bernardino. Pe o parte a drumului străjuiau stânci abrupte, de granit, iar pe cealaltă se deschideau prăpăstii înşelătoare. Conversaţia alunecase către afacerile lor, de creştere a cailor, şi ajunsese la recentele certuri, pe care le avuseseră cu privire la mormanul de note de plată care se adunase acasă. Fiecare dintre ei îşi asumase, în condu¬cerea afacerilor, o parte din responsabilitate. Sarcina lui includea repararea clădirilor şi a gardurilor, împreună cu îngrijirea anima-lelor, în timp ce ea trebuia să se ocupe cu problemele de conta-bilitate şi cu notele de plată.

Soţia se prăbuşise îndărătul notelor de plată şi a chitanţelor de tot felul şi era foarte enervată, deoarece simţea că unii oameni refuzau să o ia în serios, pe motiv că era femeie. Se punea, în mod real, întrebarea dacă mai erau capabili să ţină afacerea pe linia de plutire. Ea a dat glas în mod deschis îngrijorării care o apăsa şi l-a rugat pe soţul ei să intervină şi să se ocupe şi el de o parte din telefoanele care trebuiau date. El a refuzat hotărât.

Cu mâna încleştată pe volan, în timp ce tocmai rulau pe curbele dese ale muntelui, ea a devenit tot mai mânioasă. De ce era el atât de lipsit de bunăvoinţă? Cum putea să fie atât de nepăsător? Vroia să ajungă în situaţia de a pierde afacerea? Pe un ton de maximă enervare, au început să-şi azvârle unul altuia tot felul de obscenităţi şi de acuzaţii pline de ură.

Deodată, femeia şi-a dat seama că nu mai putea stăpâni nici tensiunea situaţiei şi nici atitudine a soţului ei. Cu propriile emoţii scăpate acum de sub control, s-a hotărât să sară din maşină. În clipa în care s-a întors să facă săritura, s-a gândit mai bine la ceea ce făcea şi, în disperare, a încercat să prindă frenetic volanul în mâini, făcând ca maşina să vireze brusc şi să treacă peste partea de jos a corpului ei cu o forţă zdrobitoare.

Examinarea medicală a descoperit fracturarea coloanei vertebrale şi a pelvisului, o fractură dublă la unul dintre picioare, precum şi multiple răni şi vânătăi. Opt ore de intervenţii chirurgicale au făcut ca viata să-i fie salvată, dar, de la mijloc în jos, va fi paralizată pentru tot ;estul zilelor ei. În următoarele şase luni de spitalizare, îngrijirea ei a constat în tracţiune a prin greutăţi a muşchilor, pentru corectarea dislocaţiilor, şi în terapie psihică. Soţul ei trebuia să se ocupe acum de toate notele de plată, de reparaţia clădirilor şi de ingrijirea animalelor şi a unui invalid. Toate acestea pentru că mânia a scăpat de sub control.

Poate că istoria aceasta din ziar – ,,0 soţie cuprinsă de mânie trece cu maşina peste propriul trup” – reprezintă un caz izolat. Majoritatea cuplurilor nu ajung, în ceea ce priveşte mânia, până în stadiul acesta … sau ajung? Haideţi să vedem ce înseamnă mânia în căsnicie.

Autor: Nancy L.

Imagine: istockphoto.com

Va continua….


Ce să faci când soţia te părăseşte ca să plece cu alt bărbat?

Doresc să răspund în acest mesaj bărbatului care mi-a pus următoarea întrebare:

Cu speranţa că voi fi înţeles aşi avea şi eu nevoie de un sfat. Am 31 de ani şi sânt căsătorit de aproape 2 ani. Acum soţia mea în urma problemelor financiare a hotărât să se ducă în braţele altuia care i-a oferit mai mulţi bani. Logic că eu am rămas cu o suferinţă care mă doboară uneori şi nu ştiu ce sa fac. Mă poate ajuta cineva? Cu speranţa răspunsurilor voastre va mulţumesc anticipat.

Cercetează pricina plecării soţiei

Oricare ar fi cauza plecării nu este nicicum o scuză pentru soţia care te-a părăsit şi a plecat cu altul, dar este bine să te cercetezi în lumina adevărului şi să vezi care îţi este vina şi dacă nu ai contribuit cumva la aceasta. Odată Domnul Isus a spus:

Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire! (Evanghelia după Matei 18:7)

Nu ai creat cumva soţiei vre-un prilej ca să cadă pradă curviei? Nu te-ai purtat cu ea fără afecţiunea necesară? Ţi-ai îndeplinit datoria de soţ? Cum am scris mai sus, aceasta nu este o scuză pentru nimeni şi fiecare om va purta răspunderea personal pentru alegerile pe care le face. Soţia va răspunde înaintea lui Dumnezeu pentru curvia în care a ales să meargă. Dacă însă ai vre-o vină de aceasta, cereţi iertare de la Dumnezeu şi de la persoana faţă de care te-ai făcut vinovat.
Salvează soţia dacă poţi

În cazul când soţia a plecat cu un alt bărbat, Dumnezeu spune că aceasta este pricină serioasă ca să-ţi laşi nevasta. Dar, dacă vrei să urmezi exemplul Tatălui nostru ceresc, caută să o salvezi pe soţie din această patimă şi ispită în care a căzut. Ca să afli mai mult cum a procedat Dumnezeu într-o situaţie similară, citeşte capitolul 16 din cartea proorocului Ezechiel. Dacă însă ai întreprins totul şi nu dă nici un rezultat pozitiv, sau situaţia este de aşa natură că nu se mai poate întreprinde nimic…
Primeşte acest lucru ca din mâna lui Dumnezeu

Ştiu ca este uşor să spui aceste cuvinte când nu te afli în situaţii similare şi mai greu când treci prin ele, dar un astfel de îndemn a dat neprihănitul Iov, tocmai când trecea printr-o situaţie mult mai gravă, când îşi pierduse averile, copiii şi sănătatea. Şi toate veniseră peste el deodată. Pe când se afla în dureri cumplite a luat un ciob să se scarpine şi a şezut pe cenuşă.

Nevasta-sa i-a zis: „Tu rămâi neclintit în neprihănirea ta! Blestemă pe Dumnezeu, şi mori!” Dar Iov i-a răspuns: „Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce! Primim de la Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul?” În toate acestea, Iov n-a păcătuit cu buzele lui. (Iov 2:9-10)

Crede promisiunile lui Dumnezeu

El spune aşa în Biblie:

De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. (Romani 8:28)

Dacă eşti un copil al lui Dumnezeu, toate lucrurile, inclusiv şi tragedia prin care ai trecut şi se pare că mai treci, tot lucrează spre binele tău. Ştiu că este greu să înţelegi aceasta pentru moment, dar mai târziu se va arăta mai bine. Dacă însă nu eşti un copil al lui Dumnezeu, grăbeşte-te să te împaci cu El prin credinţă în Domnul Isus, prin pocăinţă şi naştere din nou. Nu uita, că toate lucrurile lucrează spre binele doar a celor ce iubesc pe Dumnezeu. Cei ce zic cu disperare de asupra paharului cu vin că „toate duc spre mai bine” se înşeală amarnic.


Realizează libertatea pe care o ai

Divorţul, cu părere de rău, nu este un lucru nou sub soare şi nu ţi se întâmplă ţie pentru prima dată. Alţii au depăşit aceasta încercare şi va trebui să o depăşeşti şi tu. Când vorbeşte despre divorţ, Dumnezeu spune:

Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legaţi: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace. (1 Corinteni 7:15)

Dacă soţia a hotărât să te părăsească, este alegerea ei şi nu poţi să o opreşti. Cuvântul lui Dumnezeu îţi spune că de acum înainte nu mai eşti legat de ea, adică eşti liber să te căsătoreşti cu cine vrei, doar în Domnul, adică persoana respectivă să fie credincioasă şi în legământ cu Domnul Isus Hristos. Înainte de aceasta însă, este important să realizezi în mintea ta că eşti liber şi să nu te mai ţii singur pe tine legat în gândurile tale de o persoană de care nu mai eşti legat, pentru că acea persoană a rupt legământul căsătoriei voastre.
Caută mângâiere şi încurajare la Dumnezeu

Dumnezeu te poate ajuta în mod desăvârşit să treci peste această situaţie şi mai mult, să te facă fericit pentru restul vieţii. La Psalmul 68:6 scrie:

Dumnezeu dă o familie celor părăsiţi, El izbăveşte pe prinşii de război şi-i face fericiţi; numai cei răzvrătiţi locuiesc în locuri uscate.

Începe să studiezi serios şi cu dedicare Sfintele Scripturi care îţi vor da înţelepciune pentru situaţia aceasta specifică şi pentru restul vieţii. Tot Scripturile îţi vor da mângâiere şi nădejde aşa cum scrie Apostolul Pavel când zice:

Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde. (Romani 15:4)

Roagă-te la Dumnezeu în mod sistematic ca să-ţi dea pace în inimă şi să lucreze pocăinţă deplină în inima tuturor celor care ţi-au pricinuit răni sufleteşti. Slujeşte cu bucurie lui Dumnezeu şi oamenilor.

Sursa:moldovacrestina.net

Ce faci dacă soţul nu-ţi este credincios

Trăim vremuri când curvia nu mai este numită curvie ci „concubinaj”, destrăbălarea nu mai este numită destrăbălare, ci „orientare sexuală”… Oare schimbarea numelor, schimbă esenţa lucrurilor? Oare, dacă numim curvia „concubinaj”, aceasta anulează gelozia, durerea şi dezamăgirea soţiei sau soţului înşelat? Nu, dar aceasta linişteşte conştiinţa celor ce trăiesc în imoralitate şi încurajează pe alţii s-o ia pe calea desfrâului sexual. Înţeleptul Solomon scrie la Proverbe 21:11 „Când este pedepsit batjocoritorul, prostul se face înţelept.” Ne mai mirăm acum că cei răi şi stricaţi se înmulţesc?

Zilele trecute cineva mi-a povestit un caz, care în zilele noastre a ajuns să fie ceva ordinar. Soţul, un tânăr om de afaceri, şi-a anunţat soţia că nu o mai iubeşte şi că s-a îndrăgostit de o tânără mult mai frumoasă şi mai drăguţă. El i-a cerut să decidă dacă vrea sau nu să mai rămână cu el (au un copil mic). Dacă decide să rămână cu el, trebuie să ştie, că de acum încolo banii lui vor fi împărţiţi în trei: pentru ea, pentru el şi pentru iubita lui. Iar la 8 martie va cumpăra două cadouri: unul pentru ea şi altul pentru iubita lui. Pentru iubita lui va cumpăra un cadou mai scump, pentru că pe ea o iubeşte mai mult!

Cum credeţi că s-a simţit această tânără? Cum te-ai simţi dacă ai nimeri într-o situaţie similară? Cum să procedezi în aşa situaţie? Ce ai putea-o sfătui pe această tânără?

În general ar fi trei opţiuni. Una ar fi să-l ierte şi să trăiască cu el în continuare de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, alta ar fi să divorţeze fără să stea la discuţii cu el şi a treia opţiune ar fi să stea cu el la dialog şi să caute împreună să soluţioneze problema. Să medităm puţin la fiecare din aceste opţiuni.

Iertare fără a cere pocăinţă.

Sunt mulţi cei care propovăduiesc această iertare fără a cere pocăinţă. Motivele sunt diferite. Unii se gândesc la aspectul financiar şi material al problemei, alţii la aspectul social (ce va zice lumea), alţii la aspectul religios (Dumnezeu urăşte despărţirea în căsătorie. Maleahi 2:16). Dietrich Bonhoeffer, un mare teolog, martirizat de către nazişti într-un lagăr de concentrare în 1945, numea aceasta

… Iertare ieftină… care duce la justificarea păcatului fără justificarea păcătosului pocăit.

Uneori oamenii fac greşeli în viaţă fiindcă nu-şi dau seama ce fac (cum S-a rugat şi Domnul Isus pe cruce pentru cei care L-au răstignit „Doamne, iartă-i căci nu ştiu ce fac”). Dar când omul este confruntat cu păcatul, realizează problema şi atunci poate să se gândească la felul cum să o soluţioneze. Dacă vei ierta soţul, care ţi-a fost necredincios, fără ca el să-şi ceară iertare, prin aceasta îl vei lipsi de şansa de a medita asupra faptelor sale şi de a se îndrepta. Chiar dacă în unele biserici se încurajează această formă de iertare, totuşi ea nu este deloc biblică. Dumnezeu iartă doar pe păcătoşii care se pocăiesc (recunosc păcatul, le pare rău de el şi nu mai vor să-l repete) şi îşi cer iertare. Iată cum se prezintă Dumnezeu lui Moise:

Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui (a lui Moise) şi a strigat: ,,Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, (Exod 34:6-7)

Lucrul acesta îl vedem clar şi la 1 Corinteni 6:9-11:

Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru.

Domnul Isus a murit pe cruce pentru păcatele întregii omeniri, dar pot beneficia de iertare numai cei care cred în Evanghelie. .

Divorţ fără dialog

Unele persoane când află că au fost înşelate de partenerii de căsătorie, dau la divorţ şi nici nu vor să audă despre iertare şi împăcare. Nu vor nici cum să-şi ierte soţul sau soţia necredincioasă. De fapt, căsătoria este un legământ între două persoane: un bărbat şi o femeie. Când două persoane se căsătoresc ei îşi jură credincioşie unul altuia până la moarte: şi la bine şi la rău. Dacă o persoană nu mai respectă condiţiile legământului, prin aceasta rupe acest legământ. (De exemplu: dacă o întreprindere angajează o persoană şi persoana respectivă nu-şi îndeplineşte responsabilităţile, atunci întreprinderea poate rupe contractul de muncă. În acest caz, chiar dacă întreprinderea rupe contractul, totuşi iniţiatorul este angajatul care nu şi-a îndeplinit responsabilităţile.)

Biblia vorbeşte foarte mult despre Legământ. (V-aş recomanda să studiaţi cursul „Legămânul” din seria „Învăţătură peste învăţătură”. Este un studiu pe subiect care vă ajută să înţelegeţi cum Dumnezeu îşi realizează planul Său de mântuire prin intermediul legămintelor şi ce vă oferă El în Noul Legământ.). Dumnezeu zideşte relaţia Sa cu poporul Israel în bază de Legământ. De fapt, căsătoria în sine este o imagine a relaţiei lui Dumnezeu cu poporul Său Israel. Dumnezeu de multe ori în Biblie numeşte pe Israel nevasta Sa. Dar o numeşte preacurvă, fiindcă nu I-a fost credincioasă şi a călcat legământul cu care s-a legat în pustie, la ieşirea din Egipt. Iată ce spune Dumnezeu prin prorocii Ezechiel şi Ieremia (aceştea sunt doi proroci care au prorocit în perioada de până la robia Babiloneană şi în timpul acestei robii, Ezechiel în Babilon şi Ieremia in Iudea):

Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,,Îţi voi face întocmai cum ai făcut şi tu, care ai nesocotit jurământul, rupând legământul! (Ezekiel 16:59)

Şi la Ieremia 23:33 Dumnezeu vorbeşte din nou poporului Israel:

“Dacă poporul acesta, sau un prooroc, sau un preot te va întreba: ,Care este ameninţarea Domnului?” să le spui care este această ameninţare: „Vă voi lepăda, zice Domnul.”

Vedem că poporul Israel, prin faptul că a nesocotit pe Dumnezeu şi nu a respectat Legământul cu care s-a legat, a rupt acest legământ şi Dumnezeu l-a lepădat.

Deci, când o persoană căsătorită începe să trăiască în curvie, prin aceasta ea calcă legământul căsătoriei şi, indirect, ajunge să fie iniţiatorul divorţului. Am văzut că Dumnezeu Şi-a lepădat poporul Său, dar legământul a fost rupt de poporul care a nesocotit jurământul prin care s-a legat. Totuşi, dacă privim în Biblie vom vedea că Dumnezeu nu Şi-a părăsit poporul ales la prima neascultare a acestuia.

Soluţionarea problemei prin dialog.

Ce înseamnă soluţionarea problemei prin dialog? Aceasta înseamnă să discuţi cu soţul, să-l ajuţi să înţeleagă că ceea ce face nu este bine, să-i arăţi la ce poate duce această despărţire în viitor (fie că este vorba de un divorţ sau o separare emoţională). Pe de altă parte aceasta înseamnă să faci tot ce ţine de tine ca să-l întorci pe soţ în familie. Să vedem lucrul acesta din felul cum a căutat Dumnezeu să soluţioneze problema cu poporul Său şi cum a reuşit să restabilească relaţia cu el.

Am văzut mai sus că Dumnezeu nu tolerează infidelitatea, dar acum să vedem ce a făcut Dumnezeu până a rupe legământul cu poporul Său Israel şi ce a făcut după.

Mai întâi de toate Dumnezeu, prin proroci, a confruntat poporul şi i-a arată la faptele lui nelegiuite, l-a chemat la pocăinţă şi i-a arătat ce se va întâmpla dacă nu se va opri din căile lui. Dumnezeu aşteaptă ca poporul să se pocăiască şi să se întoarcă din căile lui aşa ca El să-lpoată ierta.

Dacă privim de-a lungul istoriei vedem ce a însemnat pentru evrei faptul că Dumnezeu i-a lepădat. Şi totuşi, Dumnezeu Îşi iubeşte poporul Său, după cum este scris: ,,Domnul mi Se arată de departe: Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!” (Ieremia 31:3). Şi chiar când poporul era în robia Babilonului, iată ce-i spune Dumnezeu:

Căci Eu ştiu gândurile, pe cari le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul, şi voi aduce înapoi pe prinşii voştri de război; vă voi strânge din toate neamurile şi din toate locurile, în cari v-am izgonit, zice Domnul, şi vă voi aduce înapoi în locul de unde v-am dus în robie.” (Ieremia 29:11-14)

Cum o va face?

,, … o voi ademeni şi o voi duce în pustie, şi-i voi vorbi pe placul inimii ei. Acolo, îi voi da iarăşi viile, şi valea Acor i-o voi preface într-o uşă de nădejde, şi acolo, va cânta ca în vremea tinereţii ei, şi ca în ziua când s-a suit din ţara Egiptului. În ziua aceea, zice Domnul, Îmi vei zice: „Bărbatul meu!” şi nu-Mi vei mai zice: „Stăpânul meu!” (Osea 2:14-16)

Care a fost preţul care L-a plătit Dumnezeu pentru a-Şi întoarce înapoi nevasta necredincioasă? Dumnezeu S-a întrupat şi în persoana Domnului Isus şi a murit pe cruce pentru păcatele poporului Său. Apoi le-a dat din Duhul Său cel Sfânt ca să poată trăi o viaţă fără păcat.

Eşti gata să depui tot eforul pentru a-l câştiga pe soţul tău necredincios pentru tine şi pentru veşnicie?

Dumnezeu a plătit preţul cel mai scump posibil şi, totuşi, nu toţi s-au întors…

Sursa:moldovacrestina.net

Felicitări şi recunoştinţă Femeilor

floriEste regretabil faptul că la originea Zilei Femeilor, care este sărbătorită la 8 martie, stă un eveniment care a fost motivat de nedreptatea pe care o experimentau femeile din patea bărbaţilor. Mult mai tare ne-ar fi plăcut să fi stat la bază un eveniment de manifestare a atenţiei şi recunoştiţei faţă de femei şi sărbătoarea aceasta să fost iniţiată de bărbaţi din intenţii frumoase.

Ştiu că multe din vizitatorii acestui portal sunt femei şi fete care au o dragoste deosebită pentru Dumnezeu, pentru Cuvântul Lui şi dragostea aceasta se manifestă în relaţiile cu oamenii care sunt în jurul lor. Dumnezeu să vă binecuvânteze în toate.

Mulţumesc soţiei mele care contribuie mult la conţinutul acestui portal prin articolele care le scrie, dar şi mai mult prin încurajarea care mi-o face totdeauna şi prin sfaturile ei.

Mullţumesc mult învăţătoarei mele duhovniceşti, d-na Mia Oglice, care în toţi anii de când m-am întors la Dumnezeu, m-a învăţat şi mă învaţă lucruri profunde din Sfintele Scripturi. Fără aceste învăţături profunde, fără sfaturile şi exemplul frumos de trăire creştină, fără grija şi dragoste lor împreună cu soţul Costel Oglice, nu aşi fi fost în stare să slujesc oamenilor prin acest portal şi prin celelalte sljiri la care m-a rânduit şi mi-a încredinţat Domnul.

Mulţumesc surorilor mele Profira, Lidia şi Lenuţa, care s-au îngrijit de mine şi au stat alături una de alta atunci când am rămas orfani iar eu aveam doar 9 ani. De la ele am învăţat dragostea, curajul şi sacrificiul.


O felicit pe fiica mea scump Tica şi îi urez realizarea tuturor viselor. Admir dragostea ei de oameni şi curajul când trebuie să stea pentru dreptate şi în apărarea aproapelui.

Mulţumesc lui Dumnezeu pentru aceste femei, prin care sunt nespus de binecuvântat şi cărora le rămân dator cu mine însumi.

Sursa: moldovacrestina.net

Folosind la maximum timpul dedicat conversaţiei partea II

cuplu-ascultaBuna dimineaţa!
Astazi continuam să discutăm despre comunicare în familie. Şi anume cum să folosim la maximum timpul dedicat conversaţiei.

(4) Purtaţi discuţii adecvate atunci când mergeţi la culcare.
Atunci când capul este gata să vă cadă pe pernă, în loc să enumeraţi ororile zilei, amintiţi-vă mai bine de unele lucruri plăcute, ca de exemplu: “Cea mai plăcută întâmplare pe care am
trăit-o împreună luna trecută a fost … “, “Pasiunea mea este “,
“Unul dintre lucrurile care îmi plac cu adevărat la tine este “.
Nu acesta este timpul destinat rezolvării problemelor, recapitulării aspectelor negative ale zilei sau exprimării simţămintelor de mânie şi a reproşurilor. Acesta este un timp dedicat împărtăşirii lucrurilor plăcute. Puteti asculta o muzică linistită, poate chiar o înregistrare a “melodiei tale preferate”. În timp ce staţi de vorbă, ţineţi-vă strâns în braţe unul pe celălalt. Această atingere corporală vă poate da amândurora un copleşitor simţământ de bine şi de pace interioară.

(5) Încercaţi să discutaţi în timp ce mergeţi undeva împreună.
Eşti o persoană pasionată de tenis, golf sau baschet? Te-ai gândit vreodată ca, pentru a te menţine în formă, să schimbi aceste sporturi cu mersul pe jos? Poţi practica mersul pe jos împreună cu partenerul tău. Este posibil să mergi într-un ritm alert, şi totuşi să comunici cu cel de lângă tine. Dacă nu obisnuiesti să faci exerciţiu fizic în mod regulat, ar trebui să începi cu o plimbare în jurul blocului sau de la un capăt la celălalt al străzii, crescând treptat distanţa şi ritmul, dacă sănătatea îţi permite. În cele din urmă, vei fi în stare să parcurgi o milă în cincisprezece-douăzeci de minute şi te vei descurca foarte bine pe o distanţă de trei mile. Dacă veţi reuşi, ca şi cuplu, să introduceţi în viaţa voastră zilnică această “conversaţie de plimbare”, apropierea voastră emoţională va avea de câştigat atât de pe urma dialogului, cât şi de pe urma îmbunătăţirii condiţiei fizice.

(6) Comunicaţi în timp ce călătoriţi cu maşina.
O altă cale de a folosi timpul petrecut împreună este aceea de a petrece cât mai eficient timpul când vă deplasaţi cu maşina. Le-am sugerat cuplurilor care au participat la seminarul nostru, Căsnicie completă, să-şi ia cu ei în maşină manualele Căsnicie completă pe care le primiseră de la noi. Când se află în vacanţă, sau atunci când întâlnesc aglomerări de trafic, ei pot să folosească unul dintre numeroasele exerciţii de comunicare de tipul “Hai să discutăm pe îndelete ace stă problemă”. De asemenea, mulţi dintre participanţi folosesc, în timp ce căIătoresc cu maşina, casetele audio ale seminarului Căsnicie completă. Orele petrecute împreună, în studiu şi discuţii, au dat o nouă vigoare relaţiei lor, i-au făcut să se simtă mai bine împreună şi i-au apropiat mai mult pe unul de celălalt.

(7) Jucaţi jocuri împreună
Unele jocuri, precum Uno, Scuză-mă sau Monopolis, jucate în familie creează o atmosferă plăcută, relaxantă, în care cei doi pot comunica şi se pot tachina unul pe celălalt, fără riscul unor tensiuni nedorite. Jocurile oferă o ocazie potrivită şi o motivaţie pentru a sta de vorbă şi pentru a alunga plictiseala prin crearea unor situaţii şi a unor experienţe noi, care să vă strângă laolaltă. Puteţi, de asemenea, să faceţi un plan de a lucra ceva împreună. Un cuplu a pictat, înainte de Crăciun, scena naşterii Mântuitorului. Realizând împreună această experienţă creativă, ei au reuşit să se smulgă de lângă televizor, să-şi pună la lucru talentele, să adauge o nouă dimensiune vietii lor si să-si construiască o amintire plăcută, pe
care să o păstreze ca pe o comoară.

(8) Folosiţi cât mai plăcut cu putinţă timpul când staţi la masă împreună.
Timpul mesei poate să fie unul dintre cele mai plăcute sau unul dintre cele mai nesuferite momente ale zilei, în functie de atmosfera pe care o creaţi. Fiecare familie îşi creează propria ei atmosferă: tăcere, privit la televizor, reproşuri, o conversaţie uşoară şi plăcută sau o zarvă generală. Dacă ar fi să vorbim în mod realist, probabil că noi nu reuşim să ne găsim un timp special, de două ori pe zi, pentru părtăşie şi pentru discuţii plăcute. Dar noi putem profita de ocaziile care ne sunt oferite pentru a stabili o tradiţie din a avea o părtăşie plăcută. Ia gândi ţi-vă: de două ori pe zi, şapte zile pe săptămână, puteţi sta de vorbă cel puţin douăzeci de minute. Asezati la masă, vă veti putea privi unul pe celălalt faţă în faţă, poziţie ~are încurajează ~ontactul vizual. Însă, dacă televizorul este pornit, atenţia vă va fi atrasă de acest ucigaş al conversaţiei, iar cina va deveni un eveniment nesemnificativ.


(9) Oferiţi un buchet verbal
Un buchet verbal este orice afirmaţie care exprimă acceptare, apreciere sau respect faţă de partenerul tău. Cel mai de dorit buchet verbal poate să sune cam aşa: “Pentru mine, tu eşti cea mai importantă persoană din lume. Te iubesc si sunt preocupat de tot ceea ce ţine de tine. Încerc să vin în întâ~pinarea nevoilor tale. Vreau să-ţi zâmbesc, să te mângâi, să stau de vorbă cu tine şi să-ţi spun ce fiinţă minunată eşti. Iar dacă şi tu vei face acelaşi lucru în ceea ce mă priveşte, voi fi fericit!”
Din nefericire, noi toţi suntem departe de ideal. Vorbim nepoliticos şi fără amabilitate, ne consolăm cu ceea ce suntem şi avem sau ne retragem. Cu toate acestea, reacţiile negative sunt mai uşor de primit atunci când apar cu o rată de unu la patru. Cu alte cuvinte, dacă oferi de patru ori mai multe buchete verbale decât expresii negative sau ucigătoare prin veninul lor, va exista un fundament suficient de solid pentru a susţine cuplul la vreme de nevoie. Asigură-te că nu trece nici o zi fără să exprimi măcar o apreciere la adresa partenerului tău! Exprimarea zilnică a afecţiunii şi a aprecierii reprezintă una dintre cele mai eficiente tehnici de netezire a asperităţilor vieţii.

Ultimul cuvânt
Chiar si atunci când metodele noastre verbale esuează în a da rezultatele dorite, noi totusi continuăm să vorbim. Woody Allen ştie de ce. În filmul său Annie Hal!, el descoperă secretul. În comentariul din finalul filmului, cineva spune următoarea glumă:
“Un tip merge la un psihiatru şi-i spune: ‘Doctore, fratele meu este nebun. Se crede găină’. Doctorul îl întreabă: ‘Şi de ce nu încerci să-I convingi că nu este?’ ‘Păi, aş face-o, dar îmi trebuie ouăle’.” Acestă replică hazlie rezumă motivul pentru care noi continuăm să încercăm să vorbim unul cu celălalt: ne trebuie “ouăle” – adică legătura cu ceilalţi.

Mulţi oameni ezită să vorbească cu partenerii lor. Nu este momentul potrivit; nu ştiu ce să spună; poate că vor spune ceva greşit; sunt prea supăraţi. Adevărata consecinţă gravă a refuzului de a vorbi este pierderea relaţiei. Un cuplu în care cei doi nu pot vorbi unul cu celălalt nu are o bază solidă. Prin deschidere si părt㬺ie, poţi transforma un străin într-un prieten. Învăţând să vorbeşti cu inima – limbajul iubirii – viaţa ta va fi inestimabil îmbogăţită.

Autor: Nancy Van Pelt
Imagine:IstockPhoto.Com

Folosind la maximum timpul dedicat conversaţiei

cuplu-asculta“Noi pur şi simplu nu mai stăm de vorbă unul cu celălalt”, se plâng adesea cuplurile. După ani de căsnicie, multe cupluri se dezobişnuiesc să vorbească. Prinşi în plasa neglijenţei, partenerii îşi pierd îndemânarea în această privinţă.

Unele cupluri sunt prea ocupate. Ritmul accelerat al vieţii din zilele noastre, cu membrii familiei alergând în direcţii diferite, reprezintă, cu certitudine, un factor important. Alte obstacole pot fi acele activităţi pe care fiecare dintre cei doi le îndeplinesc separat, ca, de exemplu, hobby-urile, orele de instruire, gimnastica aerobică, activităţile din cadrul bise!icii – preocupări individuale, care omit conversaţia între cei doi. In alte familii, televizorul este deschis atât de multe ore pe zi, încât timpul pentru a sta de vorbă împreună este drastic limitat. Cu timpul, membrii familiei se obişnuiesc să nu vorbească, să nu fie auziţi, să vorbească doar în timpul reclamelor sau să fie întrerupţi foarte des.
123fjWI3rfof2
Lipsa timpului pentru a sta de vorbă poate fi atât o scuză, cât şi un simptom al unor probleme mai profunde. “Atunci când cuplurile se plâng că nu au timp să stea de vorbă, adevăratul motiv este ace1a că, poate în mod inconştient, ei aleg să nu facă acest lucru”, afirmă Richard H. Mikeesell, doctor în filozofie, psiholog cu liberă practică în Washington, D.C.

Phil şi Elsie constituie un bun exemplu în această privinţă.
După şase ani de căsnicie, amândoi se simţeau nefericiţi, dar nici unul dintre ei n-ar fi putut spune clar care era motivul. “Nu-i un lucru plăcut să stai de vorbă cu Phil”, se plângea Elsie. “Tot ceea ce facem este să ne criticăm unul pe celălalt. Şi după ce se întâmplă astfel, amuţim amândoi şi ne petrecem seara într-o atmosferă de ostilitate”. Phil şi Elsie au căutat sfatul unui specialist, care i-a ajutat să privească lucrurile mai în profunzime, în ceea ce privea relaţia lor. Acest consilier le-a arătat că a-ţi lua timp pentru a sta de vorbă înseamnă a împărtăşi idei şi experienţe pozitive, nu doar critici, îngrijorări sau argumente. El a obţinut din partea lor, promisiunea că vor petrece câte cincisprezece minute în fiecare zi, discutând despre lucruri pozitive. “În decurs de o săptămână”, povestea Elsie mai târziu, “am observat o schimbare uimitoare în simţămintele pe care le aveam cu privire la noi şi la relaţia noastră.”

Deşi cuplurilor le este greu să recunoască, dar şi mai greu să accepte, după câţiva ani de căsnicie apare plictiseala, o cauză previzibilă, care poate provoca moartea bruscă a conversaţiei şi distruge relaţia. Oricare ar fi motivul, mesajul este clar: un cuplu care astăzi vorbeşte puţin pregăteşte terenul pentru ca mâine să întâmpine si mai multe dificultăti în comunicare.


Există un lucru important pe care îl pot face cuplurile pentru a-şi îmbunătăţi timpul de conversaţie din cămin, şi vestea bună este că niciodată nu este prea târziu să începi:

(1) Acţionaţi pentru îmbunătăţirea conversaţiei
Faceţi-vă timp pentru a sta de vorbă şi creaţi subiecte de discuţie. Incurajaţi-vă unul pe celălalt în ceea ce priveşte relatarea experienţelor personale din fiecare zi, a întâmplărilor trăite de membrii familiei sau a unor evenimente din trecutul fiecăruia. Aduceţi în discuţie subiecte care ştiţi că prezintă un interes deosebit pentru partenerul vostru. Citiţi cărţi referitoare la aceste subiecte, decupaţi articole din reviste sau oferiţi-i caricaturi ingenioase. Urmaţi cursuri pe tema respectivă, astfel încât să puteţi discuta subiectele de maxim interes pentru partenerul vostru într-un mod inteligent şi entuziast. Şi simţiţi-vă liberi să intro¬duceţi în discuţie acele subiecte pe care doriţi să le discutaţi. Discuţiile trebuie să fie amuzante, şi ele vor fi cu siguranţă astfel, dacă veţi urma anumite îndrumări: fără întreruperi, fără remarci umilitoare sau critici, fără să daţi sfaturi prea repede sau să puneţi prea multe întrebări.

(2) Rezervaţi în fiecare zi un timp pentru a sta de vorbă
Puneţi deoparte în fiecare zi un timp special, pentru a discuta diferite aspecte conjugale necontroversate. Acest timp zilnic de discuţie nu trebuie folosit pentru împărtăşirea intensă a simţămintelor sau pentru rezolvarea problemelor mai profunde. El trebuie folosit pentru discutarea evenimentelor vieţii de zi cu zi – copiii, serviciul, vecinii, şeful, ce mi s-a întâmplat astăzi şi ce părere am eu în legătură cu aceasta. Acest schimb de informaţii conduce la implicarea reciprocă în viaţa celuilalt şi consolidează legătura maritală. Unele cupluri pun deoparte pentru acest tip de conversaţie primele zece-cincisprezece minute după ce familia se re uneşte la sfârşitul zilei. Altele găsesc că timpul cel mai potrivit este după ce au servit masa. Când anume vă rezervaţi acest timp, nu este important; important este ca el să fie rezervat zilnic.

(3) Respectaţi întâlnirea de familie
Ideal ar fi ca, o dată sau de două ori pe săptămână, fiecare cuplu să aibă un timp special, pus deoparte pentru discutarea afacerilor familiei. În aceste ocazii se rezolvă probleme, se iau decizii în legătură cu planurile familiei şi se stabileşte programul pentru săptămâna care urmează. Dezacordurile care apar în tim-pul săptămânii pot fi amânate până la această întâlnire de familie, pentru a fi dezbătute în mod adecvat. Atmosfera trebuie să fie relaxantă, iar întreruperile trebuie evitate – fără servirea mesei, condusul maşinii sau apeluri telefonice. Dacă este nevoie, pentru fiecare săptămână poate fi stabilită o limită de timp.

În următorul articol voi prezenta următoarele principii care pot fi folosite pentru îmbunătăţirea timpului de conversaţie.

Succes!

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More
Designed by: Free Cell Phones | Thanks to Highest CD Rates, Domain Registration and Registry Software