Reprimarea, exprimarea ne adecvată sau negarea mâniei reprezintă, toate, nişte metode imature şi distructive de a trata mânia. Cu toate acestea, mulţi dintre oameni nu cunosc o altă metodă. 35% dintre cei chestionati în CI consideră că sunt în stare să-si exteriorizeze mânia într-un mod constructiv, în majoritatea situaţiilor, dar mai rămân, totuşi, 65% care au nevoie de ajutor.
Refuzul de a trata în mod constructiv prezenţa mâniei poate crea probleme de sănătate majore: ulcere, dureri de cap, crize de anxietate şi depresii, ca să enumerăm doar câteva. Atunci când mânia este negată sau tratată în mod greşit, ea va ieşi la suprafaţă în mod indirect. Şi, reţineţi, atunci când vă reprimaţi un sentiment, vi le reprima ţi pe toate. Dacă înăbuşiţi mânia, înăbuşiţi şi dragostea, fericirea, bucuria, sentimentele sexuale.
A fi conştient de reacţia ta la mânie nu este ceva păcătos, ci, din contră, ceva sănătos. Toate emoţiile noastre au fost sădite în noi de Creatorul nostru. Mânia este si ea o emotie dată nouă de Creator. Scriptura ne îndeamnă nu să o reprimăm, să o exprimăm sau să o negăm, ci, mai degrabă, să o prelucrăm. Pavel descrie prelucrarea mâniei atunci când spune: “Mâniati-vă, si nu păcătuiţi.”(Efeseni 4,26 AMPLIFIED). În armodie cu acest verset, trebuie să fim conştienţi de faptul că suntem mânioşi, dar mânia poate fi ţinută sub control Mânia îndreptăţită este aprobată de Creator, atunci când este ţinută sub control şi îndreptată către eradicarea păcatului. Mânia sănătoasă ne înflăcărează, determinându-ne să luptăm pentru adevăr, în loc să rămânem indiferenţi. Când cei din jurul nostru sunt înşelaţi sau loviţi pe nedrept, când cineva se foloseşte de ei sau îi face să sufere, devenim mânioşi. Simţămintele de mânie ne pot motiva să schimbăm sau să corectăm nedreptăţile.
Cum acţionează mânia prelucrată? Tu recunoşti că înăuntrul tău se aprinde mânia şi îi îngădui să iasă la suprafaţă acolo unde
Problema mâniei: cum să faci faţă conflictului ştii că o poţi controla. Procesarea sentimentelor, înainte de a ajunge să îţi scape de sub control, reprezintă un răspuns matur şi sigur, atunci când tensiune a creşte.
Nu este uşor să-ţi prelucrezi mânia, deoarece, de obicei, în momentul când devenim dispuşi să recunoaştem că suntem mânioşi, deja am transmis câteva semnale non-verbale evidente, care să comunice că suntem enervaţi. Cu cât ne apropiem mai mult de punctul de fierbere, cu atât vom fi mai puţin raţionali. Atunci când mânia preia comanda, bunul-simţ şi gândirea raţională sunt date deoparte.
Dan şi Bette sunt prinşi într-o adevărată pânză de păianjen a certurilor inutile. Bette îi sugerează lui Dan că ar fi bine dacă s-ar ocupa de gazon. Dan reacţionează: “Pot şi eu să hotărăsc singur când trebuie să tund peluza. Parcă ai fi mama. Dă-te la o parte!” După asemenea remarci înţepătoare, lui Bette îi dau lacrimile, în timp ce caută o replică potrivită. Punctul iniţial de conflict s-a pierdut o dată cu agitarea spiritelor şi cu introducerea altor motive de neînţelegere. Lupta a început!
Puteţi evita asemenea certuri fără rost, dacă urmaţi câteva reguli foarte simple:
(1) Reduceţi simţămintele de mânie
Atunci când vreunul dintre voi este furios, a încerca să rezolvaţi problema este aproape impol;libil. Mai întâi trebuie redusă intensitatea sentimentelor, pentru ca amândoi să puteţi judeca raţional problema care a generat conflictul.
Mânia înseamnă energie. Atunci când te mânii, poţi să blestemi, să scuipi, să strigi, să arunci cu lucrurile, să baţi pe cineva, să lovesti câinele cu piciorul sau să cauti o multime de alte metode pentru a-ţi manifesta furia, pentru ,,a te descărca”. În loc de a-ţi transforma mânia într-un atac, transformă această energie în ceva care îţi poate fi de folos. Caută o metodă fizică sigură, care să îţi permită să-ţi descarci energia. Poţi să înoţi, să alergi, să mergi pe bicicletă, să faci gimnastică aerobică, să ciopleşti în lemn, să frămânţi pâine, să baţi cuie, să smulgi buruienile, să greblezi frunzele, să dai zăpada la o parte, să speli geamurile, să loveşti câteva mingi de tenis, sau o sută de alte lucruri care te pot ajuta să te eliberezi în câteva minute de stresul generat de mânie. Poţi să scrii pe o foaie de hârtie sentimentele care te încearcă, şi apoi să rupi această hârtie, sau, pur şi simplu, să ieşi să faci o plimbare. La cea de-a cincizecea aniversare a căsătoriei sale, un bărbat în vârstă a fost întrebat care era secretul căsniciei sale atât de lungi. “Încă de la început”, a răspuns bătrânul, “amândoi am hotărât ca, ori de câte ori nu vom fi de acord unul cu celălalt, ea să-mi spună, iar eu să ies să fac o plimbare. Secretul căsniciei noastre constă în faptul că, astfel, am fost obligat să petrec mult timp în aer liber.”
Ia hotărâre a de a adopta o anumită metodă de a-ţi descărca simţămintele într-o manieră constructivă! Atunci când eşti supărat, este foarte greu să fii raţional sau obiectiv. Redu mai întâi intensitate a mâniei şi apoi vei putea să tratezi problema.
(2) Asumă-ţi responsabilitatea pentru propria mânie
Înainte de a ajunge să-i împărtăşeşti celuilalt simţămintele pe care le trăieşti, trebuie să ajungi să-ţi dai seama că îţi provoci singur mânia printr-un proces care poate să se desfăşoare sub controlul direct al voinţei. Această afirmaţie pare ceva cu totul nou pentru aceia care obişnuiesc să-i condamne pe ceilalţi pentru propriul egoism, pentru propria nerăbdare sau pentru ostilitate a cu care îşi tratează semenii. De obicei, ei spun lucruri de genul: “Mă enervezi atunci când … ” sau “mă deranjează atunci când tu … ”
Astfel de afirmaţii vor să sugereze faptul că cealaltă persoană deţine controlul emoţiilor tale şi că tu eşti răspunzător de simţămintele pe care le exteriorizezi. Cei mai mulţi dintre noi se mulţumesc să adopte calea cea mai uşoară: aceea de a-i condamna pe cei din jur pentru propriile noastre greşeli!
Problema mâniei: cum să faci faţă conflictului
Nimeni altcineva decât tine nu este răspunzător pentru mânia ta. Este posibil ca atitudine a partenerului tău de căsătorie să-ţi precipite simţămintele, dar tu eşti singurul responsabil de modul în care reacţionezi. Nu-i îngădui partenerului tău să-ţi comande cum să acţionezi. Nu eşti la mila nimănui. Tu poţi şi trebuie să accepţi atât dreptul de proprietate, cât şi responsabilitatea tuturor reacţiilor tale de mânie, indiferent de cauza care le-a precipitat.
(3) Comunică-ţi mânia verbal, într-o manieră acceptabilă
Evitaţi să folosiţi mesaje care încep cu “tu”, precum: “Mă faci să mă enervez atunci când … “. În loc de acestea, declarati-vă mânia într-o formă care să înceapă cu “eu”: “Mă înfurii atunci când le dai voie copiilor să facă ceva, înainte de a mă întreba şi pe mine, deoarece aceasta îi face pe copii să nu-mi respecte autoritatea. Nu vreau ca sentimentele să îmi scape de sub control şi aş vrea să ajungem la un compromis asupra acestei probleme, astfel încât nici unul dintre noi să nu se simtă învingător sau învins.”
Afirmarea deschisă a sentimentelor dezamorsează orice mânie şi orice răspuns defensiv din partea partenerului tău, şi amândoi veţi fi în stare să negociaţi o soluţionare a problemei.
(4) Roagă-ţi partenerul să te ajute
Cererea ta de ajutor nu va fi refuzată de acela care ţi-a suportat ani de-a rândul izbucnirile de mânie. Cel mai probabil este că rugămintea ta va reprezenta pentru partenerul tău o uşurare binevenită şi mult aşteptată. Atunci când rugămintea este acceptată, puteţi face împreună un plan serios în legătură cu ceea ce aştepţi să facă partenerul tău atunci când tu te mânii.
Paşii pe care i-am amintit aici vă vor ajuta să vă recâştigaţi libertatea de a vă controla propria viaţă. După ce aţi rezolvat aspectele fizice ale mâniei, veţi putea apoi să vă ocupaţi mai eficient de componentele intelectuale şi analitice ale oricărui conflict.
Imagine (C) istockphoto.com
Autor: Nancy L.
Din punct de vedere intelectual, noi înţelegem că este ceva normal şi perfect natural să avem sentimente. Capacitatea de a trăi emoţii face parte din fiinţa umană în aceeaşi măsură ca şi capacitatea de a gândi şi raţiona. Magicianul intelectual, care poate să abordeze viaţa doar în concepte abstracte, dar nu este în stare) să-şi exprime sentimentele, pare incomplet şi ne stârneşte mila. Noi cunoaştem lucrul acesta şi totuşi nu ne simţim în largul nostru atunci când cineva exprimă nişte simţăminte puternice. Mai mult decât atât, mulţi dintre noi nu vrem să recunoaştem, ca să nu maH vorbim despre a accepta, propriile noastre sentimente. Senti¬mentele sunt privite ca reprezentând o forţă distructivă, ceva care umple vieţile noastre cu obstacole şi cu probleme în relaţiile! apropiate.
David Mace arată că mânia nu este o emoţie primară, ci una secundară. Mânia este determinată de un atac. Nu contează dacă acest atac este intentionat sau neintentionat. Să zicem că un sot îşi atacă soţia verbal, jignind-o. Sentimentul care se ascunde în spatele atacului este, de obicei, frustrarea cauzată de un lucru cu care el nu este de acord, în ceea ce priveşte relaţia lor. La început, este făcută o rugăminte politicoasă, deoarece, în primele faze, nu este vorba decât despre o iritare minoră. Dacă rugămintea este ignorată, probabil că el va interpreta aceasta ca pe o provocare, sau ca pe o respingere.
Când spunem despre o persoană că este mânioasă, noi ne gândim la termeni de genul: “fierbe de furie”, “nebun de supărare”
Este regretabil faptul că la originea Zilei Femeilor, care este sărbătorită la 8 martie, stă un eveniment care a fost motivat de nedreptatea pe care o experimentau femeile din patea bărbaţilor. Mult mai tare ne-ar fi plăcut să fi stat la bază un eveniment de manifestare a atenţiei şi recunoştiţei faţă de femei şi sărbătoarea aceasta să fost iniţiată de bărbaţi din intenţii frumoase.
Buna dimineaţa!
