Archive for March, 2009

Speechless un film care prezinta agenda homosexuala si efectele ei asupra societatii

Filmul „Speechless” este unul care prezintă agenda homosexuală şi efectele ei asupra societăţii americane. Exact aceeaşi agendă este urmărită de homosexuali în lumea întreagă şi Moldova nu face excepţie. Dacă cunoşti engleza, este bine să priveşti filmul şi apoi să spui la cât mai mulţi oameni ca astfel toţi să luăm atitudine şi să ne păzim de marile curse care ni se întind.


Ce este şi ce nu este mânia?

manieCând spunem despre o persoană că este mânioasă, noi ne gândim la termeni de genul: “fierbe de furie”, “nebun de supărare”
sau “turbat, scos din minţi”. Mânia se manifestă în diferite grade de intensitate, de la uşoară, la foarte intensă. Ea se exprimă prin-tr-o listă întreagă de atitudini de severitate, de la simplele simţă-minte de iritare si enervare, la violenta furiei, a urletelor, a urii, a amărăciunii şi a resentimentelor.

Utilizarea curentă a cuvântului “mânie” dă o conotaţie de intensitate extremă, care ne poate induce în eroare. David R. Mace, autor al cărţii Love and Anger in Mamage (Dragostea şi mânia în căsnicie), defineşte mânia într-un mod mai corect şi mai cuprinzător:

“Mânie este orice sentiment de neplăcere, îndreptat direct împotriva unei persoane (sau a unui obiect), însoţit de dorinţa de a îndepărta cauza”. O astfel de definiţie este mai exactă şi lasă loc pentru mulţimea de sentimente pe care le includem atunci când ne referim la “mânie”.

Mânia este un mecanism fundamental de autoapărare, destinat protejării eului sau a propriei personalităţi. Aşa cum organismul se pregăteşte pentru a se apăra împotriva invaziei agenţilor patogeni, tot aşa şi sinele, personalitatea, are nevoie de protecţie. Când sinele este atacat, un sistem de avertizare activează mânia pentru a răspunde ameninţării.

După cum se ştie, mânia noastră izbucneşte mai rar din motive nobile, şi foarte des din motive egoiste: preocuparea ca, nu cumva, lucrurile să decurgă altfel decât concepem noi. Ori de câte ori voinţa sau dorinţele noastre sunt nega te, devenim mânioşi. Atunci când facem planuri şi cineva nu este de acord cu ele sau poate chiar refuză să coopereze, dorinţele noastre refuza te deschid drum mâniei. Haideti să urmărim un cuplu care a iesit să cineze în oras: ”

El: Hai să mergem la Chinese Pagode. Am poftă de o mâncare chinezească în seara asta!
Ea: Mi se face rău ori de câte ori luăm masa acolo. Aş merge  mai degrabă la Country Inn, pentru o cină obişnuită.
El: Este prea departe. Asta ar însemna să mai dureze o oră până ajungem şi eu mor de foame. Hai să mergem la Chinese Pagode! Doar să ai grijă să nu mănânci prea mult.

Ea: Dacă este prea departe pentru tine, atunci voi conduce eu masma.

Simţămintele de frustrare, rezultate în urma blocării propriilor dorinte, fac ca mânia să izbucnească. Si aceasta tensionează serios relaţia maritală.

Autor: Nancy L.

Imagine: istockphoto.com

Va continua….

Problema mâniei: cum să faci fată conflictului

manieEste riscant să lupţi, dar lupta între două persoane care ţin cu adevărat una la cealaltă nu ar trebui să fie una destructivă. Să înveţi cum să lupţi cinstit poate fi cea mai importantă tehnică de comunicare pe care ai învăţat-o vreodată

Un cuplu ieşise în natură pentru o plimbare de duminică după-amiaza, în regiunea Big Bear, din Munţii San Bernardino. Pe o parte a drumului străjuiau stânci abrupte, de granit, iar pe cealaltă se deschideau prăpăstii înşelătoare. Conversaţia alunecase către afacerile lor, de creştere a cailor, şi ajunsese la recentele certuri, pe care le avuseseră cu privire la mormanul de note de plată care se adunase acasă. Fiecare dintre ei îşi asumase, în condu¬cerea afacerilor, o parte din responsabilitate. Sarcina lui includea repararea clădirilor şi a gardurilor, împreună cu îngrijirea anima-lelor, în timp ce ea trebuia să se ocupe cu problemele de conta-bilitate şi cu notele de plată.

Soţia se prăbuşise îndărătul notelor de plată şi a chitanţelor de tot felul şi era foarte enervată, deoarece simţea că unii oameni refuzau să o ia în serios, pe motiv că era femeie. Se punea, în mod real, întrebarea dacă mai erau capabili să ţină afacerea pe linia de plutire. Ea a dat glas în mod deschis îngrijorării care o apăsa şi l-a rugat pe soţul ei să intervină şi să se ocupe şi el de o parte din telefoanele care trebuiau date. El a refuzat hotărât.

Cu mâna încleştată pe volan, în timp ce tocmai rulau pe curbele dese ale muntelui, ea a devenit tot mai mânioasă. De ce era el atât de lipsit de bunăvoinţă? Cum putea să fie atât de nepăsător? Vroia să ajungă în situaţia de a pierde afacerea? Pe un ton de maximă enervare, au început să-şi azvârle unul altuia tot felul de obscenităţi şi de acuzaţii pline de ură.

Deodată, femeia şi-a dat seama că nu mai putea stăpâni nici tensiunea situaţiei şi nici atitudine a soţului ei. Cu propriile emoţii scăpate acum de sub control, s-a hotărât să sară din maşină. În clipa în care s-a întors să facă săritura, s-a gândit mai bine la ceea ce făcea şi, în disperare, a încercat să prindă frenetic volanul în mâini, făcând ca maşina să vireze brusc şi să treacă peste partea de jos a corpului ei cu o forţă zdrobitoare.

Examinarea medicală a descoperit fracturarea coloanei vertebrale şi a pelvisului, o fractură dublă la unul dintre picioare, precum şi multiple răni şi vânătăi. Opt ore de intervenţii chirurgicale au făcut ca viata să-i fie salvată, dar, de la mijloc în jos, va fi paralizată pentru tot ;estul zilelor ei. În următoarele şase luni de spitalizare, îngrijirea ei a constat în tracţiune a prin greutăţi a muşchilor, pentru corectarea dislocaţiilor, şi în terapie psihică. Soţul ei trebuia să se ocupe acum de toate notele de plată, de reparaţia clădirilor şi de ingrijirea animalelor şi a unui invalid. Toate acestea pentru că mânia a scăpat de sub control.

Poate că istoria aceasta din ziar – ,,0 soţie cuprinsă de mânie trece cu maşina peste propriul trup” – reprezintă un caz izolat. Majoritatea cuplurilor nu ajung, în ceea ce priveşte mânia, până în stadiul acesta … sau ajung? Haideţi să vedem ce înseamnă mânia în căsnicie.

Autor: Nancy L.

Imagine: istockphoto.com

Va continua….


Ce să faci când soţia te părăseşte ca să plece cu alt bărbat?

Doresc să răspund în acest mesaj bărbatului care mi-a pus următoarea întrebare:

Cu speranţa că voi fi înţeles aşi avea şi eu nevoie de un sfat. Am 31 de ani şi sânt căsătorit de aproape 2 ani. Acum soţia mea în urma problemelor financiare a hotărât să se ducă în braţele altuia care i-a oferit mai mulţi bani. Logic că eu am rămas cu o suferinţă care mă doboară uneori şi nu ştiu ce sa fac. Mă poate ajuta cineva? Cu speranţa răspunsurilor voastre va mulţumesc anticipat.

Cercetează pricina plecării soţiei

Oricare ar fi cauza plecării nu este nicicum o scuză pentru soţia care te-a părăsit şi a plecat cu altul, dar este bine să te cercetezi în lumina adevărului şi să vezi care îţi este vina şi dacă nu ai contribuit cumva la aceasta. Odată Domnul Isus a spus:

Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire! (Evanghelia după Matei 18:7)

Nu ai creat cumva soţiei vre-un prilej ca să cadă pradă curviei? Nu te-ai purtat cu ea fără afecţiunea necesară? Ţi-ai îndeplinit datoria de soţ? Cum am scris mai sus, aceasta nu este o scuză pentru nimeni şi fiecare om va purta răspunderea personal pentru alegerile pe care le face. Soţia va răspunde înaintea lui Dumnezeu pentru curvia în care a ales să meargă. Dacă însă ai vre-o vină de aceasta, cereţi iertare de la Dumnezeu şi de la persoana faţă de care te-ai făcut vinovat.
Salvează soţia dacă poţi

În cazul când soţia a plecat cu un alt bărbat, Dumnezeu spune că aceasta este pricină serioasă ca să-ţi laşi nevasta. Dar, dacă vrei să urmezi exemplul Tatălui nostru ceresc, caută să o salvezi pe soţie din această patimă şi ispită în care a căzut. Ca să afli mai mult cum a procedat Dumnezeu într-o situaţie similară, citeşte capitolul 16 din cartea proorocului Ezechiel. Dacă însă ai întreprins totul şi nu dă nici un rezultat pozitiv, sau situaţia este de aşa natură că nu se mai poate întreprinde nimic…
Primeşte acest lucru ca din mâna lui Dumnezeu

Ştiu ca este uşor să spui aceste cuvinte când nu te afli în situaţii similare şi mai greu când treci prin ele, dar un astfel de îndemn a dat neprihănitul Iov, tocmai când trecea printr-o situaţie mult mai gravă, când îşi pierduse averile, copiii şi sănătatea. Şi toate veniseră peste el deodată. Pe când se afla în dureri cumplite a luat un ciob să se scarpine şi a şezut pe cenuşă.

Nevasta-sa i-a zis: „Tu rămâi neclintit în neprihănirea ta! Blestemă pe Dumnezeu, şi mori!” Dar Iov i-a răspuns: „Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce! Primim de la Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul?” În toate acestea, Iov n-a păcătuit cu buzele lui. (Iov 2:9-10)

Crede promisiunile lui Dumnezeu

El spune aşa în Biblie:

De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. (Romani 8:28)

Dacă eşti un copil al lui Dumnezeu, toate lucrurile, inclusiv şi tragedia prin care ai trecut şi se pare că mai treci, tot lucrează spre binele tău. Ştiu că este greu să înţelegi aceasta pentru moment, dar mai târziu se va arăta mai bine. Dacă însă nu eşti un copil al lui Dumnezeu, grăbeşte-te să te împaci cu El prin credinţă în Domnul Isus, prin pocăinţă şi naştere din nou. Nu uita, că toate lucrurile lucrează spre binele doar a celor ce iubesc pe Dumnezeu. Cei ce zic cu disperare de asupra paharului cu vin că „toate duc spre mai bine” se înşeală amarnic.


Realizează libertatea pe care o ai

Divorţul, cu părere de rău, nu este un lucru nou sub soare şi nu ţi se întâmplă ţie pentru prima dată. Alţii au depăşit aceasta încercare şi va trebui să o depăşeşti şi tu. Când vorbeşte despre divorţ, Dumnezeu spune:

Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legaţi: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace. (1 Corinteni 7:15)

Dacă soţia a hotărât să te părăsească, este alegerea ei şi nu poţi să o opreşti. Cuvântul lui Dumnezeu îţi spune că de acum înainte nu mai eşti legat de ea, adică eşti liber să te căsătoreşti cu cine vrei, doar în Domnul, adică persoana respectivă să fie credincioasă şi în legământ cu Domnul Isus Hristos. Înainte de aceasta însă, este important să realizezi în mintea ta că eşti liber şi să nu te mai ţii singur pe tine legat în gândurile tale de o persoană de care nu mai eşti legat, pentru că acea persoană a rupt legământul căsătoriei voastre.
Caută mângâiere şi încurajare la Dumnezeu

Dumnezeu te poate ajuta în mod desăvârşit să treci peste această situaţie şi mai mult, să te facă fericit pentru restul vieţii. La Psalmul 68:6 scrie:

Dumnezeu dă o familie celor părăsiţi, El izbăveşte pe prinşii de război şi-i face fericiţi; numai cei răzvrătiţi locuiesc în locuri uscate.

Începe să studiezi serios şi cu dedicare Sfintele Scripturi care îţi vor da înţelepciune pentru situaţia aceasta specifică şi pentru restul vieţii. Tot Scripturile îţi vor da mângâiere şi nădejde aşa cum scrie Apostolul Pavel când zice:

Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde. (Romani 15:4)

Roagă-te la Dumnezeu în mod sistematic ca să-ţi dea pace în inimă şi să lucreze pocăinţă deplină în inima tuturor celor care ţi-au pricinuit răni sufleteşti. Slujeşte cu bucurie lui Dumnezeu şi oamenilor.

Sursa:moldovacrestina.net

Ce faci dacă soţul nu-ţi este credincios

Trăim vremuri când curvia nu mai este numită curvie ci „concubinaj”, destrăbălarea nu mai este numită destrăbălare, ci „orientare sexuală”… Oare schimbarea numelor, schimbă esenţa lucrurilor? Oare, dacă numim curvia „concubinaj”, aceasta anulează gelozia, durerea şi dezamăgirea soţiei sau soţului înşelat? Nu, dar aceasta linişteşte conştiinţa celor ce trăiesc în imoralitate şi încurajează pe alţii s-o ia pe calea desfrâului sexual. Înţeleptul Solomon scrie la Proverbe 21:11 „Când este pedepsit batjocoritorul, prostul se face înţelept.” Ne mai mirăm acum că cei răi şi stricaţi se înmulţesc?

Zilele trecute cineva mi-a povestit un caz, care în zilele noastre a ajuns să fie ceva ordinar. Soţul, un tânăr om de afaceri, şi-a anunţat soţia că nu o mai iubeşte şi că s-a îndrăgostit de o tânără mult mai frumoasă şi mai drăguţă. El i-a cerut să decidă dacă vrea sau nu să mai rămână cu el (au un copil mic). Dacă decide să rămână cu el, trebuie să ştie, că de acum încolo banii lui vor fi împărţiţi în trei: pentru ea, pentru el şi pentru iubita lui. Iar la 8 martie va cumpăra două cadouri: unul pentru ea şi altul pentru iubita lui. Pentru iubita lui va cumpăra un cadou mai scump, pentru că pe ea o iubeşte mai mult!

Cum credeţi că s-a simţit această tânără? Cum te-ai simţi dacă ai nimeri într-o situaţie similară? Cum să procedezi în aşa situaţie? Ce ai putea-o sfătui pe această tânără?

În general ar fi trei opţiuni. Una ar fi să-l ierte şi să trăiască cu el în continuare de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, alta ar fi să divorţeze fără să stea la discuţii cu el şi a treia opţiune ar fi să stea cu el la dialog şi să caute împreună să soluţioneze problema. Să medităm puţin la fiecare din aceste opţiuni.

Iertare fără a cere pocăinţă.

Sunt mulţi cei care propovăduiesc această iertare fără a cere pocăinţă. Motivele sunt diferite. Unii se gândesc la aspectul financiar şi material al problemei, alţii la aspectul social (ce va zice lumea), alţii la aspectul religios (Dumnezeu urăşte despărţirea în căsătorie. Maleahi 2:16). Dietrich Bonhoeffer, un mare teolog, martirizat de către nazişti într-un lagăr de concentrare în 1945, numea aceasta

… Iertare ieftină… care duce la justificarea păcatului fără justificarea păcătosului pocăit.

Uneori oamenii fac greşeli în viaţă fiindcă nu-şi dau seama ce fac (cum S-a rugat şi Domnul Isus pe cruce pentru cei care L-au răstignit „Doamne, iartă-i căci nu ştiu ce fac”). Dar când omul este confruntat cu păcatul, realizează problema şi atunci poate să se gândească la felul cum să o soluţioneze. Dacă vei ierta soţul, care ţi-a fost necredincios, fără ca el să-şi ceară iertare, prin aceasta îl vei lipsi de şansa de a medita asupra faptelor sale şi de a se îndrepta. Chiar dacă în unele biserici se încurajează această formă de iertare, totuşi ea nu este deloc biblică. Dumnezeu iartă doar pe păcătoşii care se pocăiesc (recunosc păcatul, le pare rău de el şi nu mai vor să-l repete) şi îşi cer iertare. Iată cum se prezintă Dumnezeu lui Moise:

Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui (a lui Moise) şi a strigat: ,,Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, (Exod 34:6-7)

Lucrul acesta îl vedem clar şi la 1 Corinteni 6:9-11:

Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru.

Domnul Isus a murit pe cruce pentru păcatele întregii omeniri, dar pot beneficia de iertare numai cei care cred în Evanghelie. .

Divorţ fără dialog

Unele persoane când află că au fost înşelate de partenerii de căsătorie, dau la divorţ şi nici nu vor să audă despre iertare şi împăcare. Nu vor nici cum să-şi ierte soţul sau soţia necredincioasă. De fapt, căsătoria este un legământ între două persoane: un bărbat şi o femeie. Când două persoane se căsătoresc ei îşi jură credincioşie unul altuia până la moarte: şi la bine şi la rău. Dacă o persoană nu mai respectă condiţiile legământului, prin aceasta rupe acest legământ. (De exemplu: dacă o întreprindere angajează o persoană şi persoana respectivă nu-şi îndeplineşte responsabilităţile, atunci întreprinderea poate rupe contractul de muncă. În acest caz, chiar dacă întreprinderea rupe contractul, totuşi iniţiatorul este angajatul care nu şi-a îndeplinit responsabilităţile.)

Biblia vorbeşte foarte mult despre Legământ. (V-aş recomanda să studiaţi cursul „Legămânul” din seria „Învăţătură peste învăţătură”. Este un studiu pe subiect care vă ajută să înţelegeţi cum Dumnezeu îşi realizează planul Său de mântuire prin intermediul legămintelor şi ce vă oferă El în Noul Legământ.). Dumnezeu zideşte relaţia Sa cu poporul Israel în bază de Legământ. De fapt, căsătoria în sine este o imagine a relaţiei lui Dumnezeu cu poporul Său Israel. Dumnezeu de multe ori în Biblie numeşte pe Israel nevasta Sa. Dar o numeşte preacurvă, fiindcă nu I-a fost credincioasă şi a călcat legământul cu care s-a legat în pustie, la ieşirea din Egipt. Iată ce spune Dumnezeu prin prorocii Ezechiel şi Ieremia (aceştea sunt doi proroci care au prorocit în perioada de până la robia Babiloneană şi în timpul acestei robii, Ezechiel în Babilon şi Ieremia in Iudea):

Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,,Îţi voi face întocmai cum ai făcut şi tu, care ai nesocotit jurământul, rupând legământul! (Ezekiel 16:59)

Şi la Ieremia 23:33 Dumnezeu vorbeşte din nou poporului Israel:

“Dacă poporul acesta, sau un prooroc, sau un preot te va întreba: ,Care este ameninţarea Domnului?” să le spui care este această ameninţare: „Vă voi lepăda, zice Domnul.”

Vedem că poporul Israel, prin faptul că a nesocotit pe Dumnezeu şi nu a respectat Legământul cu care s-a legat, a rupt acest legământ şi Dumnezeu l-a lepădat.

Deci, când o persoană căsătorită începe să trăiască în curvie, prin aceasta ea calcă legământul căsătoriei şi, indirect, ajunge să fie iniţiatorul divorţului. Am văzut că Dumnezeu Şi-a lepădat poporul Său, dar legământul a fost rupt de poporul care a nesocotit jurământul prin care s-a legat. Totuşi, dacă privim în Biblie vom vedea că Dumnezeu nu Şi-a părăsit poporul ales la prima neascultare a acestuia.

Soluţionarea problemei prin dialog.

Ce înseamnă soluţionarea problemei prin dialog? Aceasta înseamnă să discuţi cu soţul, să-l ajuţi să înţeleagă că ceea ce face nu este bine, să-i arăţi la ce poate duce această despărţire în viitor (fie că este vorba de un divorţ sau o separare emoţională). Pe de altă parte aceasta înseamnă să faci tot ce ţine de tine ca să-l întorci pe soţ în familie. Să vedem lucrul acesta din felul cum a căutat Dumnezeu să soluţioneze problema cu poporul Său şi cum a reuşit să restabilească relaţia cu el.

Am văzut mai sus că Dumnezeu nu tolerează infidelitatea, dar acum să vedem ce a făcut Dumnezeu până a rupe legământul cu poporul Său Israel şi ce a făcut după.

Mai întâi de toate Dumnezeu, prin proroci, a confruntat poporul şi i-a arată la faptele lui nelegiuite, l-a chemat la pocăinţă şi i-a arătat ce se va întâmpla dacă nu se va opri din căile lui. Dumnezeu aşteaptă ca poporul să se pocăiască şi să se întoarcă din căile lui aşa ca El să-lpoată ierta.

Dacă privim de-a lungul istoriei vedem ce a însemnat pentru evrei faptul că Dumnezeu i-a lepădat. Şi totuşi, Dumnezeu Îşi iubeşte poporul Său, după cum este scris: ,,Domnul mi Se arată de departe: Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!” (Ieremia 31:3). Şi chiar când poporul era în robia Babilonului, iată ce-i spune Dumnezeu:

Căci Eu ştiu gândurile, pe cari le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul, şi voi aduce înapoi pe prinşii voştri de război; vă voi strânge din toate neamurile şi din toate locurile, în cari v-am izgonit, zice Domnul, şi vă voi aduce înapoi în locul de unde v-am dus în robie.” (Ieremia 29:11-14)

Cum o va face?

,, … o voi ademeni şi o voi duce în pustie, şi-i voi vorbi pe placul inimii ei. Acolo, îi voi da iarăşi viile, şi valea Acor i-o voi preface într-o uşă de nădejde, şi acolo, va cânta ca în vremea tinereţii ei, şi ca în ziua când s-a suit din ţara Egiptului. În ziua aceea, zice Domnul, Îmi vei zice: „Bărbatul meu!” şi nu-Mi vei mai zice: „Stăpânul meu!” (Osea 2:14-16)

Care a fost preţul care L-a plătit Dumnezeu pentru a-Şi întoarce înapoi nevasta necredincioasă? Dumnezeu S-a întrupat şi în persoana Domnului Isus şi a murit pe cruce pentru păcatele poporului Său. Apoi le-a dat din Duhul Său cel Sfânt ca să poată trăi o viaţă fără păcat.

Eşti gata să depui tot eforul pentru a-l câştiga pe soţul tău necredincios pentru tine şi pentru veşnicie?

Dumnezeu a plătit preţul cel mai scump posibil şi, totuşi, nu toţi s-au întors…

Sursa:moldovacrestina.net

Ce spune Biblia despre botezul copiilor?

Întrebare:

Noi toţi botezăm copii când sunt mici, nou născuţi. Dar am născut în Anglia şi soţul meu, fiind tot creştin, a zis că ei nu botează copiii căci în Biblie nu scrie că trebuie să-i botezăm, ci să-i aducem Domnului ca să-i binecuvânteze sau să-i creştineze, iar când copilul va ajunge la vârsta la care a fost botezat Isus Hristos, atunci va decide singur dacă vrea sau nu să se boteze. Micuţul meu încă n-a fost botezat şi mult mă frământă întrebarea aceasta. Ce să fac?

Biblia este cartea sfântă a tuturor creştinilor

Este evident că soţul acestei doamne aparţine de o altă biserică decât cea ortodoxă. În căsătoria lor s-a ajuns la divergenţă care are la bază teologii diferite cu privire la botez ale două biserici, sau confesiuni. Lucrul cel mai important este că toţi creştinii din lumea aceasta au în comun Biblia, adică Sfintele Scripturi ale Vechiului şi Noului Testament. De aceea, este important pentru tatăl şi mama acestui copil, indiferent din ce biserică sau confesiune provin, să consulte Biblia împreună ca să poată lua o hotărâre dreaptă înaintea lui Dumnezeu.

Botezul a fost instituit de Domnul Isus

După învierea Sa şi înainte de înălţarea la cer, Domnul Isus a dat această mare însărcinare ucenicilor:

Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin. (Matei 28:18-20)

Credinţa – condiţia de bază pentru botez

În cartea Faptele Apostolilor ne este relatat cum Duhul Sfânt a trimis pe Filip să-i spună Evanghelia unui famen Etiopean:

Atunci Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta şi i-a propovăduit pe Isus. Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: ”Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?! Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor 8:36-37)

Deci, dacă omul care se botează, nu crede din inimă că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, nu poate fi botezat.


Lipsesc relatări despre botezul copiilor

În Biblie sunt relatate multe cazuri când oamenii s-au botezat, dar nicăieri nu există nici un text, sau vre-o poruncă care ar cere părinţilor să-şi boteze copiii.

Botezul şi Circumcizia sunt lucruri diferite

Unii teologi afirmă că botezul este similar circumciziei (tăierii împrejur) a băieţilor în perioada Vechiul Testament, care se făcea în ziua a opta de la naştere. Circumcizia a fost o poruncă dată de Dumnezeu, dar botezul copiilor nu. Condiţia pentru botez este credinţa din inimă.

Clarificarea întrebării merită efortul

Mama care a adresat întrebarea, realizează că botezul copilului ei este un lucru de mare importanţă şi care ţine de soarta lui eternă. De aceea, este necesar ca ambii soţi să facă un studiu despre botez în Noul Testament. Le propun să-şi ia un caiet aparte şi pe măsură ce citesc cărţile Noului Testament una după alta, să facă o listă cu tot ce vor învăţa despre botez. În felul acesta vor afla şi despre botezul cu duhul sfânt, botezul cu foc, botezul pentru cei morţi şi despre naşi. Cu siguranţă că vor ajunge la înţelegere a subiectului botezului ca să poată lua o hotărâre înţeleaptă în dreaptă înaintea lui Dumnezeu.

Sursa: moldovacreastina.net

Felicitări şi recunoştinţă Femeilor

floriEste regretabil faptul că la originea Zilei Femeilor, care este sărbătorită la 8 martie, stă un eveniment care a fost motivat de nedreptatea pe care o experimentau femeile din patea bărbaţilor. Mult mai tare ne-ar fi plăcut să fi stat la bază un eveniment de manifestare a atenţiei şi recunoştiţei faţă de femei şi sărbătoarea aceasta să fost iniţiată de bărbaţi din intenţii frumoase.

Ştiu că multe din vizitatorii acestui portal sunt femei şi fete care au o dragoste deosebită pentru Dumnezeu, pentru Cuvântul Lui şi dragostea aceasta se manifestă în relaţiile cu oamenii care sunt în jurul lor. Dumnezeu să vă binecuvânteze în toate.

Mulţumesc soţiei mele care contribuie mult la conţinutul acestui portal prin articolele care le scrie, dar şi mai mult prin încurajarea care mi-o face totdeauna şi prin sfaturile ei.

Mullţumesc mult învăţătoarei mele duhovniceşti, d-na Mia Oglice, care în toţi anii de când m-am întors la Dumnezeu, m-a învăţat şi mă învaţă lucruri profunde din Sfintele Scripturi. Fără aceste învăţături profunde, fără sfaturile şi exemplul frumos de trăire creştină, fără grija şi dragoste lor împreună cu soţul Costel Oglice, nu aşi fi fost în stare să slujesc oamenilor prin acest portal şi prin celelalte sljiri la care m-a rânduit şi mi-a încredinţat Domnul.

Mulţumesc surorilor mele Profira, Lidia şi Lenuţa, care s-au îngrijit de mine şi au stat alături una de alta atunci când am rămas orfani iar eu aveam doar 9 ani. De la ele am învăţat dragostea, curajul şi sacrificiul.


O felicit pe fiica mea scump Tica şi îi urez realizarea tuturor viselor. Admir dragostea ei de oameni şi curajul când trebuie să stea pentru dreptate şi în apărarea aproapelui.

Mulţumesc lui Dumnezeu pentru aceste femei, prin care sunt nespus de binecuvântat şi cărora le rămân dator cu mine însumi.

Sursa: moldovacrestina.net

Eu vreau fericirea copiilor mei

familie-fericitaAceasta este fraza pe care, cred eu, fiecare părinte si-a zis-o cel putin o dată în viată. Să doresti fericirea copiilor tăi este un lucru bun. Domnul nostru Isus doreste fericirea oamenilor de aceea a vorbit despre fericiri în vestita predică de pe munte. Din păcate nu toți oamenii stiu unde sa caute fericirea copiilor săi. Multe mame, în disperare, se aruncă pe căi gresite în căutarea fericirii pentru copiii săi. Nu vrea astăzi să critic acțiunile nimănui în acest sens. Vreau doar să aduc un exemplu viu, din sutele de mii de cazuri, un exemplu care nu este departe de mine – este vorba de mătusa mea. Ea a platit bani grei ca să mearga în altă țară la muncă cu gîndul să ofere fiicei sale un viitor – un viitor fericit si îndestulat. Privind acum la viată acestei adolescente, lasată fiind copil în grija fratelui ei vitreg si a familiei lui, eu pot să spun cu sigurantă că ea nu este fericită.

De cine si de ce depinde fericirea copiilor mei? Ce pot face eu pentru copilul meu ca să fie fericit? Să atragem acum atenția la un model din Scriptură a unui copil fericit. Vom privi îndeaproape viața tînarului Samuel, asa cum este prezentată în primele trei capitole din cartea care ii poartă numele: 1 Samuel. Sunt trei capitole formidabile care prezintă, în acelasi timp, în mod minunat caracterul si stăpînirea Celui Preaînalt. Eu va încurajez să studiați în mod inductiv aceste trei capitole si să gasiți impreuna cu mine următoarele 5 legi a unui copil fericit în viața lui Samuel; legi care vor lucra în viața fiecărui copil, dacă vor fi aplicate de către părinți săi.
Legea întâi: Copilul fericit este cel care e închinat Domnului de părinții săi.

Şi Ana se ruga Domnului cu sufletul amărît şi plîngea!

Ea a făcut o juruinţă, şi a zis: ,,Doamne, Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui, şi brici nu va trece peste capul lui. (1 Samuel 1:10-11)

Observați în primele 4 legi responsabilitatea părinților în viața copiilor săi.
Legea a doua: Copilul fericit este cel care ia cunostința de Dumnezeu de la varsta frageda.


Şi femeia a rămas acasă, şi a dat ţîţă fiului ei, pînă l-a înţercat.

Cînd l-a înţercat, l-a suit cu ea, şi a luat trei tauri, o efă de făină, şi un burduf cu vin. L -a dus în casa Domnului la Silo: copilul era încă mic de tot. (1 Samuel 1:24)

Legea a treia: Copilul fericit este cel care primeste cadouri de la părinții săi ca să cinstească cu ele pe Domnul.

Samuel făcea slujba înaintea Domnului; şi copilul acesta era îmbrăcat cu un efod de in. Mamă-sa îi făcea pe fiecare an o mantie mică, şi i -o aducea cînd se suia cu bărbatul ei ca să aducă jertfa din fiecare an.(1 Samuel 2:18-19)

Purtarea efodului înaintea Domnului este o slujba de cinste pe care Domnul a oferit-o seminției lui Levi.

Eu l-am ales dintre toate seminţiile lui Israel, ca să fie în slujba Mea, în preoţie, ca să se suie la altarul Meu, să ardă tămîia, şi să poarte efodul înaintea Mea; (1 Samuel 2:28)

Legea a patra: Copilul fericit este cel care respectă părinții si autoritățile puse peste el.

Atunci Domnul a chemat pe Samuel. El a răspuns: ,,Iată-mă!” Şi a alergat la Eli, şi a zis: ,,Iată-mă, căci m’ai chemat“. Eli a răspuns. ,,Nu te-am chemat; întoarce-te şi te culcă”. Şi s’a dus şi s’a culcat. Domnul a chemat din nou pe Samuel. Şi Samuel s’a sculat, s’a dus la Eli, şi a zis: ,,Iată-mă, căci m’ai chemat.“ Eli a răspuns: ,,Nu te-am chemat, fiule, întoarce-te şi te culcă”. Samuel nu cunoştea încă pe Domnul, şi Cuvîntul Domnului nu -i fusese încă descoperit. Domnul a chemat din nou pe Samuel, pentru a treia oară. Şi Samuel s’a sculat, s’a dus la Eli, şi a zis: ,,Iată-mă, căci m’ai chemat”. (1 Samuel 3: 4-8)

Nestiind cine îl cheamă, Samuel alearga la Eli atunci cînd aude numele său în mijlocul nopții. El nu a obosit să se prezinte înaintea lui Eli de trei ori la rînd cu cuvintele ,,Iată-mă, căci m’ai chemat”.
Legea a cincea: Copilul fericit este cel căruia Dumnezeu I se descoperă personal.

Domnul a venit, S’a înfăţişat şi l-a chemat ca şi în celelalte dăţi: ,,Samuele, Samuele!” Şi Samuel a răspuns: ,,Vorbeşte, căci robul Tău ascultă”. Atunci Domnul a zis lui Samuel… (1 Samuel 3:10-11)

O bucurie mai mare pentru mine este să stiu că copii mei cunosc pe Domnul si Domnul li s-a descoperit si i-a mîntuit. Noi, ca părinți, pregatim calea Domnului în viața copiilor nostri. Ce faci dumneata pentru fericirea copiilor tăi? Ai încercat să fii pentru copil un “Ioan Botezatorul” în poporul Israel?

Să studiem Scripturile, să urmăm legile lui Dumnezeu si atunci vom fi fericiți noi si copiii nostri.

Sursa: moldovacrestina.net

Imagine: istockphoto

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More
Designed by: Free Cell Phones | Thanks to Highest CD Rates, Domain Registration and Registry Software