Stimati vizitatori,
Echipa de creatie a siteului Familiamea.Md in curind va lansa forumul unde veti putea comunica si primi sfaturi de la specialisti pentru intrebarile de familie
Te rugam sa ne sugerezi ce rubrici ai dori sa vezi pe forum.
Foloseste aceasta forma de contact pentru a trimite sugestiile tale.
Echipa,
FamiliaMea.MD
Fiti fericiti!
Am privit un reportaj realizat de ProTV în care se relatează despre un adolescent ce a fost găsit în stradă cu o intoxicare alcoolică şi cu urme de sânge care arată că a fost violat.
Activiştii mişcării homosexuale se ţin toată ziua de făcut propagandă şi cer o lege anti-discriminare sub pretext că sunt discrminaţi, cu toate că nu au precedente şi nu au putut nici odată să aducă argumente că ar fi fost discriminaţi, atât timp cât nu impun altora practicile lor.
Chiar la începutul anului a mai fost un astfel de caz groaznic, despre care nu se auzea altă dată să se întâmple în ţara noastră, când şase bărbaţi din satul Cocieri au violat un tânăr de 17 ani. De ce Parlamentul, Preşedintele şi Guvernul nu s-au alarmat de aceasta?
De ce nu priveşte Guvernul la cazurile de viol care sunt săvârşite de homosexuali asupra adolescenţilor şi copiilor? De ce nu văd pericolul şi nu elaborează o lege prin care să înterzică orice propagandă homosexuală pe care cei de la Gender-Doc-M o numesc «informare în masă»? Oare nu le pasă deputaţilor noştri şi nu se gândesc că dacă nu întreprind nimic, dacă nu elaborează legi pentru a înlătura acest rău, vor deveni victime şi copiii şi nepoţii lor, nu doar a celor care i-au ales?
Când vin acum candidaţii la Dvs. să facă agitaţie pentru campania electorală, să le punem aceste întrebări ca să vedem ce au făcut şi ce au de gând să facă mai departe pentru a opri acest mare rău? Să aflăm ce atitudine au luat vizavi de proiectul de lege anti-discriminare, prin care homosexualii şi lesbienele încearcă să introducă în legislaţia ţării sintagma «orientare sexuală». Aceasta le va da libertate să facă tot felul de propagandă la toate nivelele şi să bage la închisoare pe oricine le va ridica obiecţii, ca să nu mai zic ce va fi când cineva va încerca să se opună acestei propagande.
Să procedăm cu înţelepciune în campania electorală, să atenţionăm pe candidaţi la seriozitatea problemei şi să nu ne dăm votul pentru cei ce nu văd problema şi nu vin cu soluţii concrete la problema respectivă. Aşa să ne ajute Dumnezeu.
Sursa:moldovacrestina.net
Buna dimineaţa!
Astazi continuam să discutăm despre comunicare în familie. Şi anume cum să folosim la maximum timpul dedicat conversaţiei.
(4) Purtaţi discuţii adecvate atunci când mergeţi la culcare.
Atunci când capul este gata să vă cadă pe pernă, în loc să enumeraţi ororile zilei, amintiţi-vă mai bine de unele lucruri plăcute, ca de exemplu: “Cea mai plăcută întâmplare pe care am
trăit-o împreună luna trecută a fost … “, “Pasiunea mea este “,
“Unul dintre lucrurile care îmi plac cu adevărat la tine este “.
Nu acesta este timpul destinat rezolvării problemelor, recapitulării aspectelor negative ale zilei sau exprimării simţămintelor de mânie şi a reproşurilor. Acesta este un timp dedicat împărtăşirii lucrurilor plăcute. Puteti asculta o muzică linistită, poate chiar o înregistrare a “melodiei tale preferate”. În timp ce staţi de vorbă, ţineţi-vă strâns în braţe unul pe celălalt. Această atingere corporală vă poate da amândurora un copleşitor simţământ de bine şi de pace interioară.
(5) Încercaţi să discutaţi în timp ce mergeţi undeva împreună.
Eşti o persoană pasionată de tenis, golf sau baschet? Te-ai gândit vreodată ca, pentru a te menţine în formă, să schimbi aceste sporturi cu mersul pe jos? Poţi practica mersul pe jos împreună cu partenerul tău. Este posibil să mergi într-un ritm alert, şi totuşi să comunici cu cel de lângă tine. Dacă nu obisnuiesti să faci exerciţiu fizic în mod regulat, ar trebui să începi cu o plimbare în jurul blocului sau de la un capăt la celălalt al străzii, crescând treptat distanţa şi ritmul, dacă sănătatea îţi permite. În cele din urmă, vei fi în stare să parcurgi o milă în cincisprezece-douăzeci de minute şi te vei descurca foarte bine pe o distanţă de trei mile. Dacă veţi reuşi, ca şi cuplu, să introduceţi în viaţa voastră zilnică această “conversaţie de plimbare”, apropierea voastră emoţională va avea de câştigat atât de pe urma dialogului, cât şi de pe urma îmbunătăţirii condiţiei fizice.
(6) Comunicaţi în timp ce călătoriţi cu maşina.
O altă cale de a folosi timpul petrecut împreună este aceea de a petrece cât mai eficient timpul când vă deplasaţi cu maşina. Le-am sugerat cuplurilor care au participat la seminarul nostru, Căsnicie completă, să-şi ia cu ei în maşină manualele Căsnicie completă pe care le primiseră de la noi. Când se află în vacanţă, sau atunci când întâlnesc aglomerări de trafic, ei pot să folosească unul dintre numeroasele exerciţii de comunicare de tipul “Hai să discutăm pe îndelete ace stă problemă”. De asemenea, mulţi dintre participanţi folosesc, în timp ce căIătoresc cu maşina, casetele audio ale seminarului Căsnicie completă. Orele petrecute împreună, în studiu şi discuţii, au dat o nouă vigoare relaţiei lor, i-au făcut să se simtă mai bine împreună şi i-au apropiat mai mult pe unul de celălalt.
(7) Jucaţi jocuri împreună
Unele jocuri, precum Uno, Scuză-mă sau Monopolis, jucate în familie creează o atmosferă plăcută, relaxantă, în care cei doi pot comunica şi se pot tachina unul pe celălalt, fără riscul unor tensiuni nedorite. Jocurile oferă o ocazie potrivită şi o motivaţie pentru a sta de vorbă şi pentru a alunga plictiseala prin crearea unor situaţii şi a unor experienţe noi, care să vă strângă laolaltă. Puteţi, de asemenea, să faceţi un plan de a lucra ceva împreună. Un cuplu a pictat, înainte de Crăciun, scena naşterii Mântuitorului. Realizând împreună această experienţă creativă, ei au reuşit să se smulgă de lângă televizor, să-şi pună la lucru talentele, să adauge o nouă dimensiune vietii lor si să-si construiască o amintire plăcută, pe
care să o păstreze ca pe o comoară.
(8) Folosiţi cât mai plăcut cu putinţă timpul când staţi la masă împreună.
Timpul mesei poate să fie unul dintre cele mai plăcute sau unul dintre cele mai nesuferite momente ale zilei, în functie de atmosfera pe care o creaţi. Fiecare familie îşi creează propria ei atmosferă: tăcere, privit la televizor, reproşuri, o conversaţie uşoară şi plăcută sau o zarvă generală. Dacă ar fi să vorbim în mod realist, probabil că noi nu reuşim să ne găsim un timp special, de două ori pe zi, pentru părtăşie şi pentru discuţii plăcute. Dar noi putem profita de ocaziile care ne sunt oferite pentru a stabili o tradiţie din a avea o părtăşie plăcută. Ia gândi ţi-vă: de două ori pe zi, şapte zile pe săptămână, puteţi sta de vorbă cel puţin douăzeci de minute. Asezati la masă, vă veti putea privi unul pe celălalt faţă în faţă, poziţie ~are încurajează ~ontactul vizual. Însă, dacă televizorul este pornit, atenţia vă va fi atrasă de acest ucigaş al conversaţiei, iar cina va deveni un eveniment nesemnificativ.
(9) Oferiţi un buchet verbal
Un buchet verbal este orice afirmaţie care exprimă acceptare, apreciere sau respect faţă de partenerul tău. Cel mai de dorit buchet verbal poate să sune cam aşa: “Pentru mine, tu eşti cea mai importantă persoană din lume. Te iubesc si sunt preocupat de tot ceea ce ţine de tine. Încerc să vin în întâ~pinarea nevoilor tale. Vreau să-ţi zâmbesc, să te mângâi, să stau de vorbă cu tine şi să-ţi spun ce fiinţă minunată eşti. Iar dacă şi tu vei face acelaşi lucru în ceea ce mă priveşte, voi fi fericit!”
Din nefericire, noi toţi suntem departe de ideal. Vorbim nepoliticos şi fără amabilitate, ne consolăm cu ceea ce suntem şi avem sau ne retragem. Cu toate acestea, reacţiile negative sunt mai uşor de primit atunci când apar cu o rată de unu la patru. Cu alte cuvinte, dacă oferi de patru ori mai multe buchete verbale decât expresii negative sau ucigătoare prin veninul lor, va exista un fundament suficient de solid pentru a susţine cuplul la vreme de nevoie. Asigură-te că nu trece nici o zi fără să exprimi măcar o apreciere la adresa partenerului tău! Exprimarea zilnică a afecţiunii şi a aprecierii reprezintă una dintre cele mai eficiente tehnici de netezire a asperităţilor vieţii.
Ultimul cuvânt
Chiar si atunci când metodele noastre verbale esuează în a da rezultatele dorite, noi totusi continuăm să vorbim. Woody Allen ştie de ce. În filmul său Annie Hal!, el descoperă secretul. În comentariul din finalul filmului, cineva spune următoarea glumă:
“Un tip merge la un psihiatru şi-i spune: ‘Doctore, fratele meu este nebun. Se crede găină’. Doctorul îl întreabă: ‘Şi de ce nu încerci să-I convingi că nu este?’ ‘Păi, aş face-o, dar îmi trebuie ouăle’.” Acestă replică hazlie rezumă motivul pentru care noi continuăm să încercăm să vorbim unul cu celălalt: ne trebuie “ouăle” – adică legătura cu ceilalţi.
Mulţi oameni ezită să vorbească cu partenerii lor. Nu este momentul potrivit; nu ştiu ce să spună; poate că vor spune ceva greşit; sunt prea supăraţi. Adevărata consecinţă gravă a refuzului de a vorbi este pierderea relaţiei. Un cuplu în care cei doi nu pot vorbi unul cu celălalt nu are o bază solidă. Prin deschidere si părt㬺ie, poţi transforma un străin într-un prieten. Învăţând să vorbeşti cu inima – limbajul iubirii – viaţa ta va fi inestimabil îmbogăţită.
Autor: Nancy Van Pelt
Imagine:IstockPhoto.Com
Predica tinuta de fratele Luigi Mitoi! Daca doriti sa o descarcati GRATUIT si INTEGRAL o puteti face pe www.resursecrestine.ro!
“Noi pur şi simplu nu mai stăm de vorbă unul cu celălalt”, se plâng adesea cuplurile. După ani de căsnicie, multe cupluri se dezobişnuiesc să vorbească. Prinşi în plasa neglijenţei, partenerii îşi pierd îndemânarea în această privinţă.
Unele cupluri sunt prea ocupate. Ritmul accelerat al vieţii din zilele noastre, cu membrii familiei alergând în direcţii diferite, reprezintă, cu certitudine, un factor important. Alte obstacole pot fi acele activităţi pe care fiecare dintre cei doi le îndeplinesc separat, ca, de exemplu, hobby-urile, orele de instruire, gimnastica aerobică, activităţile din cadrul bise!icii – preocupări individuale, care omit conversaţia între cei doi. In alte familii, televizorul este deschis atât de multe ore pe zi, încât timpul pentru a sta de vorbă împreună este drastic limitat. Cu timpul, membrii familiei se obişnuiesc să nu vorbească, să nu fie auziţi, să vorbească doar în timpul reclamelor sau să fie întrerupţi foarte des.
123fjWI3rfof2
Lipsa timpului pentru a sta de vorbă poate fi atât o scuză, cât şi un simptom al unor probleme mai profunde. “Atunci când cuplurile se plâng că nu au timp să stea de vorbă, adevăratul motiv este ace1a că, poate în mod inconştient, ei aleg să nu facă acest lucru”, afirmă Richard H. Mikeesell, doctor în filozofie, psiholog cu liberă practică în Washington, D.C.
Phil şi Elsie constituie un bun exemplu în această privinţă.
După şase ani de căsnicie, amândoi se simţeau nefericiţi, dar nici unul dintre ei n-ar fi putut spune clar care era motivul. “Nu-i un lucru plăcut să stai de vorbă cu Phil”, se plângea Elsie. “Tot ceea ce facem este să ne criticăm unul pe celălalt. Şi după ce se întâmplă astfel, amuţim amândoi şi ne petrecem seara într-o atmosferă de ostilitate”. Phil şi Elsie au căutat sfatul unui specialist, care i-a ajutat să privească lucrurile mai în profunzime, în ceea ce privea relaţia lor. Acest consilier le-a arătat că a-ţi lua timp pentru a sta de vorbă înseamnă a împărtăşi idei şi experienţe pozitive, nu doar critici, îngrijorări sau argumente. El a obţinut din partea lor, promisiunea că vor petrece câte cincisprezece minute în fiecare zi, discutând despre lucruri pozitive. “În decurs de o săptămână”, povestea Elsie mai târziu, “am observat o schimbare uimitoare în simţămintele pe care le aveam cu privire la noi şi la relaţia noastră.”
Deşi cuplurilor le este greu să recunoască, dar şi mai greu să accepte, după câţiva ani de căsnicie apare plictiseala, o cauză previzibilă, care poate provoca moartea bruscă a conversaţiei şi distruge relaţia. Oricare ar fi motivul, mesajul este clar: un cuplu care astăzi vorbeşte puţin pregăteşte terenul pentru ca mâine să întâmpine si mai multe dificultăti în comunicare.
Există un lucru important pe care îl pot face cuplurile pentru a-şi îmbunătăţi timpul de conversaţie din cămin, şi vestea bună este că niciodată nu este prea târziu să începi:
(1) Acţionaţi pentru îmbunătăţirea conversaţiei
Faceţi-vă timp pentru a sta de vorbă şi creaţi subiecte de discuţie. Incurajaţi-vă unul pe celălalt în ceea ce priveşte relatarea experienţelor personale din fiecare zi, a întâmplărilor trăite de membrii familiei sau a unor evenimente din trecutul fiecăruia. Aduceţi în discuţie subiecte care ştiţi că prezintă un interes deosebit pentru partenerul vostru. Citiţi cărţi referitoare la aceste subiecte, decupaţi articole din reviste sau oferiţi-i caricaturi ingenioase. Urmaţi cursuri pe tema respectivă, astfel încât să puteţi discuta subiectele de maxim interes pentru partenerul vostru într-un mod inteligent şi entuziast. Şi simţiţi-vă liberi să intro¬duceţi în discuţie acele subiecte pe care doriţi să le discutaţi. Discuţiile trebuie să fie amuzante, şi ele vor fi cu siguranţă astfel, dacă veţi urma anumite îndrumări: fără întreruperi, fără remarci umilitoare sau critici, fără să daţi sfaturi prea repede sau să puneţi prea multe întrebări.
(2) Rezervaţi în fiecare zi un timp pentru a sta de vorbă
Puneţi deoparte în fiecare zi un timp special, pentru a discuta diferite aspecte conjugale necontroversate. Acest timp zilnic de discuţie nu trebuie folosit pentru împărtăşirea intensă a simţămintelor sau pentru rezolvarea problemelor mai profunde. El trebuie folosit pentru discutarea evenimentelor vieţii de zi cu zi – copiii, serviciul, vecinii, şeful, ce mi s-a întâmplat astăzi şi ce părere am eu în legătură cu aceasta. Acest schimb de informaţii conduce la implicarea reciprocă în viaţa celuilalt şi consolidează legătura maritală. Unele cupluri pun deoparte pentru acest tip de conversaţie primele zece-cincisprezece minute după ce familia se re uneşte la sfârşitul zilei. Altele găsesc că timpul cel mai potrivit este după ce au servit masa. Când anume vă rezervaţi acest timp, nu este important; important este ca el să fie rezervat zilnic.
(3) Respectaţi întâlnirea de familie
Ideal ar fi ca, o dată sau de două ori pe săptămână, fiecare cuplu să aibă un timp special, pus deoparte pentru discutarea afacerilor familiei. În aceste ocazii se rezolvă probleme, se iau decizii în legătură cu planurile familiei şi se stabileşte programul pentru săptămâna care urmează. Dezacordurile care apar în tim-pul săptămânii pot fi amânate până la această întâlnire de familie, pentru a fi dezbătute în mod adecvat. Atmosfera trebuie să fie relaxantă, iar întreruperile trebuie evitate – fără servirea mesei, condusul maşinii sau apeluri telefonice. Dacă este nevoie, pentru fiecare săptămână poate fi stabilită o limită de timp.
În următorul articol voi prezenta următoarele principii care pot fi folosite pentru îmbunătăţirea timpului de conversaţie.
Succes!
Fericirea in familie nu apare din cer. Trebuie sa lucram la relatiile noastre.
Sunt 3 factori care contribuie la formarea personalitatii si de aici vine si intelegerea noastra cu privire la relatiile in familie.
Este important sa intelegem la ce stadie suntem si sa actionam.
Succes!
Cred că este bine pentru început să definim ce este logodna din punctul de vederea a lui Dumnezeu. Cuvântul din Vechiul Testament tradus în română «logodnă» este ebraicul «aras» şi înseamnă angajament să te căsătoreşti, sau a te lega cu promisiunea să te căsătoreşti cu cineva. De fapt, în limba Engleză, chiar aşa şi se numeşte logodna «engagement», adică angajament. Bărbatul şi femeia logodiţi sunt consideraţi deja soţ şi soţie, dar fără dreptul de a întreţine relaţii sexuale până la nuntă. Iată un text biblic unde cei logodiţi sunt numiţi soţi:
Dacă o fată fecioară(virgină) este logodită, şi o întâlneşte un om în cetate şi se culcă cu ea, să-i aduceţi pe amândoi la poarta cetăţii, să-i ucideţi cu pietre, şi să moară amândoi: fata, pentru că n-a ţipat în cetate, şi omul, pentru că a necinstit pe nevasta aproapelui său. Să cureţi astfel răul din mijlocul tău. (Deuteronom 22:23−24)
Cum vedeţi, în acest text, fecioara logodită este numită nevasta celui care s-a logodit cu ea, adică este într-un legământ similar legământului de căsătorie. Atunci când te logodeşti cu cineva, te legi prin legământ să te căsătoreşti cu persoana respectivă.
sursa:moldovacrestina.net
Întrebare:
Este nevoie neapărat ca tinerii să se logodească înainte de căsătorie?
Nu este, sau, ca să nu spun prea mult, nu cunosc o poruncă în Biblie care ar spune că logodna este obligatorie, dar realitatea arată că este o necesitate. De altfel, nimeni nu face nunta imediat ce a primit un răspuns pozitiv de la femeia pe care o cere în căsătorie. De la momentul când a primit acest răspuns, urmează o înţelegere cu părinţii, apoi pregătirile pentru nuntă şi în toată această perioadă, este normal şi necesar ca toată lumea să ştie că bărbatul şi femeia respectivi s-au logodit, adică şi-au luat angajamentul unul faţă de altul şi înaintea lui Dumnezeu ca să încheie un legământ de căsătorie în curând.
Sursa:moldovacrestina.net
Am rămas uimit să aud că aşa de repede a fost adoptată această lege fără să fie consultată opinia societăţii civile. Iată reportajul prin care am fost puşi în faţa faptului deja împlinit.
Astăzi am trimis această scrisoare deschisă adresată Preşedintelui, Parlamentului şi Guvernului, dar şi tuturor cititorilor acestui portal.
Scrisoare deschisă
Preşedintelui Republicii Moldova
Preşedintelui Parlamentului Republicii Moldova
Prim-Ministrului Republicii Moldova
Cu două zile în urmă am privit la ProTV un reportaj prin care am fost anunţaţi că Parlamentul a votat o nouă lege conform căreia «părinţii care îşi vor bate copiii, riscă să facă până la un an de puşcărie, sau, în cel mai bun caz, să plătească o amendă de 10.000 lei». Ştiind că de multe ori presa exagerează sau prezintă lucrurile într-o altă lumină decât cea adevărată, am căutat să citim legea respectivă, să o analizăm şi să ne facem o părere personală.
Ne bucurăm că în sfârşit legislaţia a fost modificată potrivit cu provocările lumii actuale şi astfel, au fost introduse articole şi aliniate care ne vor proteja pe noi şi pe copiii noştri de crime care se fac prin intermediul tehnologiilor moderne şi au fost introduse articole ce prevăd pedepse pentru expunerea copiilor la acte cu caracter obscen, pentru hărţuirea sexuală, molestarea copiilor şi solicitarea lor pentru scopuri sexuale. Un lucru care îl găsim foarte pozitiv este acela că vârsta victimei a fost ridicată de la 16 la 18 ani în cazul crimelor cu caracter sexual.
În luna septembrie a anului trecut, acelaşi post de televiziune ProTV a transmis în repetate rânduri un clip video care a fost sustras de la elevii unui liceu din Chişinău, unde erau înregistraţi 3 copiii cum făceau sex în grup, iar altul de 13 ani îi filma. Am gândit că crima aceasta şi faptul că ProTV au mai adăugat la ea când au prezentat în direct imaginile pornografice cu implicarea copiilor i-a cutremurat pe deputaţii parlamentului şi i-a făcut să facă următoarea modificare în articolul 174 al Codului Penal, punctul 3:
Acţiunile descrise la alin.(1) şi (2) însoţite de înregistrarea video-audio, fotografierea lor în scopuri pornografice sau care au avut urmări grave pentru starea psihică sau fizică a copilului, se pedepseşte cu închisoarea de la 7 până la 10 ani cu sau fără privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani. (Codul Penal, Art. 174, alin. 3)
Dar, la citirea în continuare a notei informative la proiectului acestei legi, cu întristare am constatat că nu problemele şi suferinţele oamenilor sunt motivul adoptării noilor legi, ci presiunile organismelor internaţionale, aşa cum o spun singuri autorii legii când scriu:
Protocolul facultativ la Convenţia cu privire la drepturile copilului referitor la vânzarea de copii, prostituţia şi pornografia infantilă, adoptat la Adunarea Generală ONU în 2000 şi ratificat de republica Moldova prin Legea 29-XVI din 22.02.2007, cere de la Statele Membre încriminarea acţiunilor legate de vânzarea copiilor, prostituţia şi pornografia cu participarea copiilor, inclusiv tentativele, complicitatea şi participaţia.
Dacă problemele poporului ar fi fost cu adevărat motivul elaborării legilor de către Parlamentul ţării noastre, atunci cu siguranţă că aveau să fie luate în calcul şi elaborate legi care aveau să pună în frâu comportamentul extrem de dispreţuitor şi violent al unor copiii faţă de părinţii lor şi faţă de profesori. Deja de nenumărate ori privim reportaje la televizor cum părinţii în disperare, fiind expuşi zilnic violenţei de către copiii lor au ajuns la disperare să-şi omoare copii. În cele mai multe cazuri, poliţia şi organele de drept au cunoscut despre această violenţă şi nu au întreprins nimic. Mergeţi în fiecare sat din ţară şi vedeţi cât dispreţ arată unii copiii faţă de părinţii lor, şi rămân ne-pedepsiţi pentru că legea nu întreprinde nimic în acest sens. De ce nu sunt elaborate şi adoptate legi care să oprească acest fenomen. Apoi, în noul proiect de lege, există doar un singur aliniat care va fi adăugat la articolul 58 din Legea învăţământului şi care se vizează pe elevi şi studenţi:
Elevilor şi studenţilor li se interzice: utilizarea acţiunilor de violenţă de orice formă faţă de alţi elevi şi studenţi, precum şi aducerea în perimetrul instituţiilor de învăţământ şi teritoriul adiacent a substanţelor stupefiante, psihotrope, a armelor sau alte obiecte menite să producă prejudiciu sănătăţii şi vieţii copiilor şi tinerilor.
Aceasta lege este evident că ţine de nişte probleme din alte ţări, cum este America unde au fost mai multe cazuri când copiii au adus arme la şcoală şi au împuşcat pe alţii. De ce legile noastre dau prioritate problemelor prezente în şcolile altor ţări, şi ignorează total problemele care sunt la noi. Recent un elev la şcoală, fiind supărat pe profesoară că nu i-a pus nota care o aştepta el, a aruncat cu geanta şi a lovit pe profesoară în spate. Şi nimeni nu a întreprins nimic. De ce nu se merge mai întâi în şcolile ţării să se facă un studiu profund a problemelor şi în baza lor să se elaboreze legile? De ce noi, părinţii nu suntem nicicum consultaţi şi se fac legi pentru casele noastre fără a se ţine cont de noi?
O mare ameninţare pentru viitorul nostru ca şi naţiune, pentru viitorul copiilor noştri o prezintă noul articol 153 care, conform acestei legi, va fi introdus în Codul Penal. Iată ce spune acest articol:
Art. 153. Lovirea şi cauzarea leziunilor corporale uşoare copiilor
(1) Cauzarea premeditată a leziunilor corporale uşoare, maltratarea, aplicarea loviturilor si a altor acţiuni de violenţă săvârşite asupra unui copil care nu a atins vârsta de 14 ani care au provocat dureri fizice, sau o dereglare de scurta durata a sănătăţii copilului, se pedepseşte cu o amenda de la 200 la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă ne-remunerată în folosul comunităţii de la 140 la 240 de ore, sau cu arestul de pana la 6 luni.
(2) Aceleaşi fapte săvârşite de către părinţi, de tutore sau curatore, medic curant, profesor, educator, persoană aflată în relaţii de muncă cu instituţiile de îngrijire a copiilor, ori de către orice altă persoană căreia copilul i-a fost încredinţat, se pedepseşte cu o amendă de la 300 la 500 unităţii convenţionale sau cu închisoarea de pana la 1 an.”.
Citiţi cu atenţie şi veţi vedea că conform acestei legi, o simplă tragere de urechiuşă sau aplicarea unei vărguţe la locul moale de către părinte va fi calificată ca şi crimă conform acestui articol şi părintele va fi supus pedepsei prevăzute de lege. Oare deputaţilor care au votat această lege nu le-au fost aplicate pedepse corporale de către părinţii lor în copilărie? Le-au făcut rău acele pedepse? De ce au acceptat ei să voteze o lege atât de inumană faţă de copiii lor şi ai noştri, în contextul când unii sub diverse influenţe se poartă cu răzvrătire şi dispreţ? S-au gândit ei la viitorul copiilor? Oare nu contează nimic pentru ei sfintele cuvinte spuse de Dumnezeu în Scripturi după care ne-au educat părinţii până acum?
Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte, îl pedepseşte îndată? (Proverbele lui Solomon 13:24)
Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale. Când se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul, dar cei buni le vor vedea căderea. Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă, şi îţi va aduce desfătare sufletului. (Proverbele lui Solomon 29:15−17)
Cu siguranţă că deputaţii nu realizează pericolul acestei legi. Fiind în vizită la oameni care au emigrat din spaţiul ex-sovietic în Statele Unite ale Americii, am aflat lucruri înfiorătoare. După ce a căzut un copil mic de două luni de pe pat, părinţii au mers la medic cu el şi acolo le-au luat copilul sub pretext de violenţă şi mama a fost arestată. A luat 7 luni de multiple procese în judecăţi, ca să poată acei părinţi lua înapoi copilul, şi în disperarea lor au părăsit America pentru totdeauna. Sunt foarte multe cazurile când copilul în cazul când nu-i sunt îndeplinite anumite pretenţii şi mofturi, manipulează şi ameninţă părinţii că îi va declara la poliţie că se aplică violenţă faţă de el. Cel mai rău este că în aceste cazuri se dă tot creditul copilului şi nu părintelui. Această lege îi pune pe copiii împotriva părinţilor şi îi lipseşte pe ultimii de autoritate necesară pentru educaţia copilului.
Având în vedere faptul că la punctul 1 al articolului 153 din Codul Penal pedeapsa corporală este calificată pe nedrept ca şi violenţă şi că acest punct va provoca mult dispreţ în familii şi societate, cerem să fie modificată varianta actuală a punctului 1 din articolul 153 şi să fie adoptată următoarea variantă:
(1) Cauzarea premeditată a leziunilor corporale, maltratarea şi aplicarea acţiunilor de violenţă săvârşite asupra unui copil care nu a atins vârsta de 14 ani care au provocat o dereglare de scurta durata a sănătăţii copilului, se pedepseşte cu o amenda de la 200 la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă ne-remunerată în folosul comunităţii de la 140 la 240 de ore, sau cu arestul de pana la 6 luni.
Facem un apel către toţi părinţii, profesorii, lucrătorii sociali şi medicali, slujitorii bisericii, asociaţii obşteşti şi alte organizaţii să se expună cu privire la această nouă lege în mod public prin scrisori adresate Preşedintelui, Parlamentului şi Guvernului, prin mijloacele mas-media şi dezbateri publice. De asemenea, chemăm pe toţi cetăţenii să pună aceasta şi alte probleme ce ţin de situaţia institutului familiei în ţara noastră în faţa candidaţilor pentru alegerile parlamentare 2009 şi să alegem pe cei care se angajează să nu admită astfel de nedreptăţi.
De asemenea, solicităm Parlamentului viitor să consulte pe larg opinia societăţii civile în elaborarea proiectelor de lege.
Dumnezeu să ne binecuvânteze şi să ne păzească dă orice rău.
Preot Vasile Filat
Coaliţiei Pro-Familia, preşedinte
5 februarie 2009
Sursa: moldovacrestina.net
| M | T | W | T | F | S | S |
|---|---|---|---|---|---|---|
| « Jan | Mar » | |||||
| 1 | ||||||
| 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 |
| 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 |
| 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 |
| 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 | |
