2008 September | Familia Mea - siteul familiei tale.

Archive for September, 2008

Discuţii la nivel Înalt

Posted by admin on September 22nd, 2008

Până acum, ne-am ocupat de alte aspecte ale vorbirii, fără să ne referim la cuvinte. Acum să ne concentrăm atentia asupra me¬sajului în sine. În cartea sa “Why Am I Afraid ta Tell you who I Am?”(De ce îmi este teamă să îţi spun cine sunt?), John Powell descrie cinci niveluri la care putem comunica. Atunci când conversăm, este esential să cunoastem aceste niveluri.

Nivelul 5: jlecăreala, taifasul

La acest nivel, are loc conversaţia superficială: “Ce mai faci?”, “Ce mai este nou?”, “Ce se mai aude?” Acest gen de conversaţie se desfăşoară pe marginea unor subiecte lipsite de importanţă, dar, oricum, este mai bună decât tăcerea stânjenitoare din diferitele împrejurări sociale, atunci când ne aflăm alături de oameni pe care nu-i cunoaştem prea bine. Cu toate acestea, dacă în căsnicie conversaţia rămâne la un astfel de nivel superficial, se va ajunge la o plictiseală excesivă, însoţită de resentimente şi de profunde simţăminte de frustrare.
Nivelul 4: conversaţia faptică
Aceasta sună asemenea unei emisiuni de ştiri: se furnizează informaţii, dar acestea nu sunt însoţite de nici un fel de comentariu personal. Vorbeşti despre evenimentele zilei, dar nu spui şi ceea ce simţi tu în legătură cu ele. Conversaţiile de acest gen sunt astfel construi te, încât informaţiile sunt furnizate în timp ce tu rămâi neimplicat. Conversaţia faptică este uşor de susţinut, deoarece presupune un risc minim. Aproape nimic din propria persoană nu este expus. Bărbaţii, spre deosebire de femei, sunt mai predispuşi să comunice la acest nivel. Ei găsesc acest gen de comunicare ca fiind logic, real şi sigur. Pretinde puţin de la tine, dar şi tu primeşti puţin în schimb. Un cuplu care comunică doar la acest nivel nu va ajunge niciodată la intimitate.

Nivelul 3: idei şi opinii
Adevărata conversaţie începe atunci când de scrii idei şi opinii.
Pentru că tu te simţi liber să te exprimi, dând glas părerilor tale personale, partenerul tău are o mai bună ocazie de a te cunoaşte. La acest nivel începi să sondezi terenul, expunând câteva gânduri, câteva convingeri proprii. Dacă acestea sunt acceptate, poţi trece la un nivel mai profund. Dacă nu, atunci rămâi aici sau te întorci la nivelul 4, unde eşti din nou în siguranţă. Încă nu s-a ajuns la adevărata intimitate, dar atunci când nivelul 3 este întâmpinat cu acceptare, se pune o temelie solidă în direcţia aceasta şi eşti pe drumul cel bun.

Nivelul 2: simtăminte si emotii
Acum te simţi în siguranţă să împărtăşeşti acele simţăminte care se ascund în spatele ideilor şi părerilor exprimate la nivelul 3. Descrii ceea ce se petrece înăuntrul tău, ceea ce simţi în legătură cu partenerul tău sau cu o anume situaţie. O parte din tine rămâne totusi precaută, asemenea unui ochi vigilent, în asteptarea răspunsului celuilalt. Înainte de a dezvălui mai mult’ sau de a spune tot, testezi nivelul de acceptare al partenerului tău. Dacă nu primeşti acceptarea de care ai nevoie, probabil că vei spune doar acele lucruri cu privire la care ştii sigur că partenerul tău va fi de acord şi pe care le va înţelege – un adevărat ucigaş de conversaţie. Atunci când un cuplu poate comunica sincer la acest nivel, într-o manieră “oferă şi primeşte”, în care fiecare respectă simţămintele celuilalt, relaţia lor va fi mult îmbogăţită şi se va crea între ei o reală intimitate. O combinaţie potrivită pentru conversaţia zilnică este accea care alternează nivelul idei/opinii cu cel simţăminte/emoţii.
Nivelul 1: deschiderea personală profundă
Cel mai profund şi mai greu de atins nivel este cel al cunoaşterii personale profunde, atunci când are loc o deschidere personală şi emoţională completă. Te simţi suficient de în siguranţă în cadrul relaţiei pentru a avea curajul să te expui cu totul. Acest nivel este riscant pentru că devii foarte vulnerabil. De obicei, la acest nivel este împărtăşită experienţa emoţională şi personală profundă, poate ceva ce n-ai mai spus nimănui, niciodată. Comunicarea la acest nivel lasă, de obicei, o impresie profundă şi durabilă asupra ambilor parteneri şi îmbogăţeşte relaţia.

Deschiderea personală, profundă, este nivelul de comunicare cel mai dificil de stăpânit. Doar unul din cinci, dintre cei chestionaţi în Communication Inventory, au declarat că sunt satisfăcuţi de nivelul lor de comunicare, în timp ce celelalte 80 de procente au arătat că doreau să ajungă la niveluri de conversaţie mai profunde şi mai pline de semnificaţie. Cât de uşor este să rămâi la nivelurile superficiale 5, 4 si 3, din cauza unei acumulări de respingere si de teamă! Înainte ca un cuplu să poată comunica la nivelul deschiderii personale profunde, este nevoie ca între cei doi parteneri să existe un anumit grad de încredere. O persoană care neglijează nivelurile 1 şi 2 şi face, de teamă, numai ceea ce îi conferă siguranţă, nu va avea niciodată parte de tot ceea ce i-ar putea oferi o căsnicie adevărată. Între ei nu va exista niciodată o conversaţie intimă, la un nivel profund şi personal. Iar partenerul unei astfel de persoane nu se va putea deschide niciodată pentru o părtăşie reală.

Toate cele cinci niveluri sunt utile si necesare în mentinerea unei relaţii, dar comunicarea la nivelul deschiderii personale profunde este un imperativ pentru cuplurile din zilele noastre. Cuplurile din trecut puteau supravieţui într-o “căsnicie funcţională” fără acest nivel de comunicare. Dar “căsnicia relaţională” de astăzi cere o profunzime care trece dincolo de funcţionalitate.
Ce niveluri de comunicare folosiţi în căsnicia voastră? Sunteţi capabili de părtăşie la nivelurile 1 şi 2? Dacă nu, de ce? Nu există timpul necesar pentru a căuta atingerea unui nivel mai plin de semnificaţie? Calitatea unei relaţii poate fi apreciată după nivelul de comunicare care este atins cel mai frecvent.

(C) [Nancy L. Van Pelt - Secretele Comunicării]

Imagine (C)istockphoto.com

Să simţi care este momentul potrivit

Posted by admin on September 15th, 2008

În timpul unei ieşiri în aer liber, pe malul unui lac, într-o zi caniculară de vacanţă, Harry se tot plânge a de căldură. După câteva astfel de văicăreli, i-am răspuns: “Ei bine, du-te şi aruncă-te în apă!” A acceptat sugestia mea şi a pus-o în practică, găsind astfel un mod bine venit pentru a scăpa de arşiţă. Cu o altă ocazie, eram angajaţi într-o discuţie destul de aprinsă, şi i-am sugerat din nou:
“Du-te şi aruncă-te … “. Reacţia lui a fost cu totul diferită, din cauza momentului în care îi dădeam, această sugestie.

Adesea, noi aducem durere în cadrul relaţiilor noastre, prin lipsa de înţelepciune în alegerea momentului discuţiei. Menţinerea unei relaţii apropiate depinde de măsura în care suntem conştienţi de “pragul de sensibilitate” al celuilalt. Atunci când această invizibilă linie de demarcaţie este depăşită, apare suferinţa. Unele persoane pot depăşi mai uşor decât altele acest prag. Lucrul acesta se află în strânsă legătură cu dispoziţia sut1etească, cu temperamentul şi cu starea de sănătate a persoanei în cauză. Cu cât o relaţie este mai apropiată, cu atât mai sensibili devin cei implicaţi în această relaţie.

Cunoaşterea momentului potrivit implică atât creşterea nive¬lului de înţelegere în ceea ce priveşte starea emoţională a parte¬nerului tău, cât si exteriorizarea sinceritătii si deschiderea ta, cu o preocupare adevărată faţă de simţămintele celuilalt. Din nefe¬ricire, în multe cupluri, cei doi folosesc în mod greşit această sincronizare, fiecare surprinzându-şi şi atacându-şi partenerul în momentul când acesta este cel mai vulnerabil, producându-i astfel, o suferinţă teribilă.

Luaţi în considerare, cu mare atenţie, aspectul alegerii momen¬tului potrivit în cadrul relaţiei voastre, atât în discuţiile-problemă, cât şi în cele obişnuite. Eşti plin de tact şi de delicateţe în ceea ce priveşte pragul de sensibilitate al partenerului tău? Respectarea acestui prag poate influenţa, în mare măsură, apropierea pe care cei doi o simt unul faţă de celălalt.

(C) [Nancy L. Van Pelt - Secretele Comunicării]

Imagine (C)istockphoto.com

Vorbirea blândă, liniştită: stabilirea unei relaţii

Posted by admin on September 9th, 2008

Înainte de a trece la tehnici mai eficiente de vorbire, se cuvine să ne oprim puţin atenţia asupra modului în care putem crea acel gen de atmosferă în care partenerul nostru de viaţă să fie dispus să ne asculte.

De la o minte înţeleaptă ne-au rămas aceste cuvinte: “Am descoperit că, uneori, este nevoie să-i cunoşti şi să-i abordezi pe oameni la nivelul lor, folosind limbajul lor, pentru a comunica idei pe care, dacă ar fi prezentate într-un alt mod, nu le-ar în¬ţelege”. Abordarea unei persoane la nivelul acesteia şi crearea unei atmosfere pozitive nu constituie un sfat bun numai în afaceri, ci şi în căsnicie.

Un cuplu în care cei doi se sincronizează va avea o relaţie mani-” festată prin armonie şi înţelegere, atât în ceea ce priveşte expri¬marea verbală, cât şi în ceea ce priveşte exprimarea non-verbală. Un cuplu în care cei doi nu se sincronizează se va confrunta cu înstrăinare a şi lipsa de armonie. O relaţie poate fi stabilită cel mai uşor prin adaptare la ritmul celuilalt.

Te poţi adapta la ritmul de viaţă al celuilalt în mai multe aspecte: starea sufletească, limbajul corporal, tonul şi volumul, vocii, ritmul de vorbire, cuvintele, frazele şi concepţiile. Îţi poţi adapta opiniile, ideile, convingerile şi chiar tehnica de respiraţie.” Cu cât reuşeşti mai bine să te adaptezi la modul de a fi al partenerului tău, cu atât mai multă armonie vei reuşi să creezi între voi.

Adaptarea dispoziţei sufleteşti

O veche axiomă spune că o nenorocire nu vine niciodată singură. În acelaşi fel, persoanele vesele preferă să se asocieze tot cu persoane vesele. Unii oameni se scoală dis-de-dimineaţ

gata de lucruri extraordinare. Alţii nu pot suferi să se trezescă înainte de ora 9.00 si, chiar si la această oră, se trezesc cu ochii umflaţi şi cu capsa pusă. Încă nu am reuşit să descopăr care este motivul pentru care oamenii din aceste două categorii se căsătoresc unuii cu alţii, dar ceea ce ştiu este că cel care se scoală de dimineaţă nu-şi cucereşte partenerul ciripindu-i în fiecare dimineaţă la ora 6:00.

Unii cred că firea lor veselă este superioară şi încearcă să schimbe modul de a fi al partenerului lor, care este morocănos şi indispus dimineaţa. Dacă partenerul tău de viaţă răspunde cu lipsă de cooperare şi/sau se supără, probabil că este mai înţelept ca tu să-ţi mai temperezi exuberanţa matinală. Făcând astfel, îi vei spune: “Dispoziţia ta sufletească este importantă pentru mine. Ţi-o voi respecta”. Şi, astfel, relaţia este stabilită.

Adaptarea limbajului corporal

Atunci când doi parteneri nu se sincronizează, comporta¬mentul non-verbal atârnăI cu mult mai greu în balanţă decât cuvintele. Dar, în loc de a da o interpretare comportamentului non-verbal al partenerului tău, este cu mult mai important să-i răspunzi într-un mod potrivit. Revizuindu-ţi comportamentul, prin adaptarea modului tău de exprimare non-verbală la acela al partenerului tău, vei stabili o mai mare armonie în cadrul relaţiei voastre.

Imaginaţi-vă o pereche de îndrăgostiţi aşezaţi ţaţă în faţă la o masă şi uitându-se adânc unul în ochii celuilalt. Ii puteţi vedea, stând amândoi cu bărbia sprijită în palmă, cu picioarele încrucişate la nivelul gleznelor şijucându-se neatent cu tacâmurile? Arnândoi sunt rupţi de restul lumii, dar între ei există atâta armonie, încât par gemeni, fiecare reflectând ca în oglindă, în mod inconstient, limbajul corporal al celuilalt.

Cu cât îşi copiază unul altuia mai multe mişcări, gesturi, expresii faciale, cu atât mai mare devine simţământul acceptării şi al apartenenţei. Cea mai mare parte dintre acestea se produce la un nivel inconştient, dar ce se întâmplă atunci când această adaptare reciprocă nu are loc? Este ca şi când ai striga cu voce tare un mesaj: “Sunt diferit de tine, sunt altfel”. Acest mesaj poate să însemne diferenţa dintre cooperare şi împotrivire, dintre accep¬tare şi respingere.

Cercetătorii au observat că femeile se adaptează mai uşor decât partenerii lor. Ele sunt, din fire, mai experte în a prinde aluziile non-verb ale şi probabil că au şi condiţii sociale mai prielnice pentru a face acest lucru. Bărbaţii pot deveni şi ei adaptabili, prin exerciţiu, dar au tendinţa de a considera că, atunci când îşi ajus¬tează comportamentul după al altcuiva, îşi pierd individualitatea şi puterea.

Adaptarea exprimării verbale

Armonia maritală poate fi influenţată, de asemenea, şi de adap¬tarea comunicării verbale. Un om de afaceri a făcut să-i crescă vertiginos lista de abonaţi la serviciul său telefonic, prin ajustarea ritmului în care le vorbea celor care îl sunau pentru a cere diferite informaţii. Dacă posibilul client vorbea rar, el îi răspundea rar. Dacă clientul vorbea repede, el îi răspundea în acelaşi fel. Această singură schimbare a avut drept rezultat creşterea numărului de abonaţi cu 30 de procente. Dacă partenerii de căsnicie nu-şi ajustează diferenţele care există între ei în ceea ce priveşte ritmul de vorbire, cel care vorbeşte mai repede îl va deranja întotdeauna pe cel care vorbeşte rar şi invers.

Adaptarea volumului

Aceasta este o altă tehnică inteligentă şi utilă. Partenerul care vorbeste moale, blând, poate deveni insuportabil prin modul său de a răspunde pentru un partener care vorbeşte foarte tare. În acelaşi fel, probabil că vei câştiga respectul unei persoane care vorbeşte tare, dacă şi tu îi vei răspunde în acelaşi fel.

O femeie, al cărei sot era un om obisnuit să răcnească, se umilea de ani de zile în faţa lui. Atunci când el se dezlănţuia plin de mânie prin casă, izbind cu pumnul în masă, trântind uşile şi strigând, ea rămâne a tăcută, încercând să-i arate, prin exemplul ei, acel tip de comportament pe care îl aştepta manifestat din partea lui. Câţiva prieteni sfătoşi au convins-o, în cele din urmă, să se adapteze la intensitatea limbajului verbal şi non-verbal al soţului ei, dar fără să-I jignească sau să-I atace în vreun fel. Cu o anumită ocazie, ea a făcut astfel, arătându-se de acord cu tot ceea ce spunea el, dar bătând cu pumnul în masă, pentru a-şi susţine cuvintele. Uluit, soţul ei a amuţit brusc, şi-a întins braţele către ea şi a spus: “Draga mea, linişteşte-te şi haide să discutăm în mod raţional această problemă.”
Mesajul este clar: adaptarea eficientă îţi permite să stabileşti un nivel profund de empatie între tine şi partenerul tău.

(C) [Nancy L. Van Pelt - Secretele Comunicării]

Imagine (C)istockphoto.com

Vorbirea care cucereşte: cum să vorbeşti dulce?

Posted by admin on September 5th, 2008

Vocea este numită melodia conversaţiei: ea poate fi tare, blândă, aspră şi mânioasă sau dulce şi mângâietoare. Tonul vocii, care reprezintă treizeci şi opt la sută din mesajul transmis, îl poate atrage pe partenerul tău către tine sau îl poate îndepărta. Alături de comunicarea non-verbală, el poartă în sine partea cea mai importantă a oricărui mesaj rostit.
Inălţimea vocii, volumul ei, tonul, ritmul de vorbire, numărul
şi lungimea pauzelor, bâlbâitul, intensitate a şi emoţia exprimate de voce, toate acestea dau mesajului o însemnătate mai presus de cuvintele în sine. Un cuvânt este un cuvânt, dar modul în care el este recepţionat depinde de modul în care este spus. Unele mesaje sunt atât de încărcate de conotaţii emoţionale, încât neagă realitatea a ceea ce s-a spus.

Jim intră în casă, după ce a avut o zi îngrozitoare şi plină de dezamăgiri la serviciu. June îl întreabă: “Ai avut o zi bună, dragul meu?” Nuanţa emoţională, care însoţeşte nevinovata întrebare a lui June poate exprima sarcasm, ironie, blândeţe sau îngrijorare, fiecare dintre acestea putând să modeleze, să schimbe şi să concretizeze întrebarea. Nuanţele subtile pot contrazice cuvintele, adăugând mesajului o dimensiune total diferită. Doi oameni pot spune aceeaşi frază şi totuşi, mesajul fiecăruia dintre ei este transmis şi recepţionat în mod diferit, datorită intonaţiilor diferite ale vocii, care însoţesc mesajul fiecăruia dintre ei.

Cel care transmite mesajul dă o anumită semnificaţie cuvintelor sale prin modul în care îşi alege aceste cuvine, dar şi cel care aude mesajul îi ataşează o anumită semnificaţie, prin felul în care îl ascultă şi îl interpretează. Nu toţi interpretăm semnificaţia unui mesaj în acelaşi fel. Cele cinci sute de cuvinte ale limbii engleze, care sunt folosite cel mai mult în procesul zilnic de comunicare, au în dicţionar peste paisprezece mii de definiţii. Cu toate acestea, termenul “semnificaţie”, folosit aici, nu se referă la acel sens al cuvântului care este dat de definiţia din dicţionar, ci la însem¬nătatea atasată unui cuvânt de cel care îl transmite si de cel care îl ascultă. Ceilalti nu folosesc întotdeauna cuvintele în modul si cu semnificatia cu care le folosim noi, si de aceea unele discutii se pot încheia cu tot felul de neînţelegeri.

La cină, Rich exclamă: “Ştii ce mi s-a întâmplat astăzi la serviciu?” Soţia lui răspunde: “Nu”. Acest răspuns exprimat printr-un singur cuvânt poate spune: “Nu, şi nici nu mă interesează câtuşi de puţin” sau “Nu, dar aş vrea foarte mult să aflu!” Să luăm, de exemplu, propoziţia pe care tuturor ne place să o auzim:
“Te iubesc”. Dati o accentuare deosebită cuvântului “te” si ridicati tonul. Acum spuneti din nou acelasi lucru, coborând vocea. În spatele celui de-al doiiea mesaj nu mai există nici o convingere.

Chiar şi ritmul de vorbire poate afecta semnificaţia. Cineva care vorbeşte repede poate fi atât convingător, cât şi expresiv, dar vorbirea rapidă poate să deranjeze o persoană cu o fire mai lentă. Cuvintele care se rostogolesc năvalnic îi pot face pe unii oameni să nu se simtă în largul lor. La fel de deranjant pentru alţii poate fi un vorbitor prea lent, care îţi sugerează apatie şi indiferenţă. De asemenea, atunci când un vorbitor prea rapid şi unul prea lent încearcă să converseze, neînţelegerile pot fi foarte frecvente.

Vorbirea are ritm şi cursivitate. Un vorbitor inteligent poate să schimbe ritmul obişnuit de vorbire pentru a accentua ceva. Hitler devenise un adept atât de împătimit al acestei metode, încât folosea adesea, în timpul discursurilor sale, tonalităţi de tobe care
băteau într-un ritm crescând. Acestea adăugau impetuozitate şi un efect excitant cuvintelor sale. Unii vorbitori vorbesc plat, uniform, fără nici o variaţie de ritm, alţii cu pauze dese, imprevizibile, care dovedesc stângăcie şi care creează un simţământ neplăcut.

Volumul vocii poate fi folosit pentru a-l linişti sau pentru a-l irita pe cel care ascultă. Zgomotul puternic îl sperie •pe vrăjmaş, de aceea un volum mare poate reprezenta o armă de succes. O voce puternică, mânioasă, este o armă eficientă în majoritatea certurilor. Cu toate acestea, ton urile coborâte, domoale, pot fi folosi te pentru a atrage atenţia. Un director de televiziune, profe¬sionist îşi cobora în mod deliberat vocea în timpul întâlnirilor importante şi se aşeza întotdeauna în centrul platoului de filmare, astfel încât ascultătorii săi să se aplece în faţă pentru a auzi ce spune.
Jennie a crescut într-o familie linistită, de oameni care vorbeau
blând. Vocea joasă era cea obişnuită la ei în casă, cu excepţia
situaţiilor când cineva era mânios. Ea s-a căsătorit cu Ken, a cărui familie era exact opusul celei din care provenea Jennie – un grup de oameni gălăgioşi şi turbulenţi, în care toţi vorbeau foarte tare, indiferent că erau fericiţi sau supăraţi. Mediile familiale diferite au generat multe neînţelegeri. Jennie considera familia lui Ken zgomotoasă şi insuportabilă şi abia aştepta ca aceştia să-şi încheie vizita pentru a-şi putea regăsi pacea şi liniştea. Ken gândea despre familia lui Jennie că era rece, retrasă şi neprietenoasă.

Multe situaţii conflictuale pot fi atenuate prin folosirea unui ton adecvat. O discuţie aprinsă poate fi liniştită printr-un ton mai coborât. O voce blândă poate să liniştească şi să consoleze un partener jignit. Ea spune: “Sunt aici. Te iubesc şi te înţeleg”. Scriptura întăreşte această afirmaţie: “Un răspuns blând potoleşte mânia.” (Proverbe 15,1)

Vocea ta poate transmite mesaje reci, nepăsătoare, de indife¬renţă, sau poate transmite dragoste, preocupare şi căldură. Fiecare dintre noi trebuie să depună un efort imens pentru a scăpa de obiceiurile negative şi pentru a dobândi un ton al vocii plăcu’t, alinător şi eficient.

(C) [Nancy L. Van Pelt - Secretele Comunicării]Imagine (C)istockphoto.com