2008 January | Familia Mea - siteul familiei tale.

Archive for January, 2008

Relaţia de zi cu zi

Posted by admin on January 31st, 2008

Întrebare: Dacă tu şi partenerul tău (partenera ta) vă comportaţi la întâlnirile voastre aşa cum vă comportaţi acum, veţi ajunge să vă placeţi şi să vă cunoaşteţi unul pe celălalt suficient de bine pentru a vă căsători? Mult prea adesea, răspunsul este: “Păi … aşa cred” sau “Sper că da”, “S-ar putea”, “Nu ştiu” sau “Mă cam îndoiesc”. Pentru ca o legătură să fie menţinută, ea trebuie reînnoită în fiecare zi.

Cu câţiva ani în urmă, un cuplu ar fi rămas împreună, indiferent de simţămintele celor doi, de dragul copiilor sau datorită credinţei lor. Nu la fel se întâmplă astăzi. Noi cerem de la căsnicie mai l!lult decât oricând până acum. Având o longevitate crescândă şi aşteptări mai mari, devine imperativ pentru noi ca, pentru a experimenta bucuria căsniciei la superlativ, să ne facem tema mai din timp şi să hrănim legătura noastră de cuplu.

Pentru a ne menţine interesul la un nivel crescut, noi trebuie să Il’aplicăm în mod constant fiecare dintre paşii formării unei legături. Apropierea emoţională nu poate fi obţinută dacă rămânem distanţi tim punct de vedere emoţional. Fără eforturi constante, comunicarea şi încrederea vor dispărea şi legătura se va destrăma.

Cum menţineţi o legătură puternică? Există vreo cale de a preveni ruperea sau deteriorarea unei legături sau de a o reface tllIp,ă ce lucrul acesta s-a întâmplat? Calea către intimitate şi către II legătură suficient de puternică pentru a dura o viaţă întreagă rsle concretizată în următoarele trei principii:

1. Comunicaţi verbal
Poate fi ceva mai trist decât ca doi oameni care sunt căsătoriţi să nu poată comunica între ei? Multe cupluri au fost prinse în plasa obiceiurilor de comunicare ineficiente, care continuă de atât tit: mult timp, încât cei doi cred că nu mai există nici o speranţă şi nici o posibilitate de schimbare.

Tehnicile de comunicare nesatisfăcătoare reprezintă una dintr, cele mai usor de identificat caracteristici ale unei relatii care se năruie. Atunci când un cuplu comunică într-un mod nesatisfăcăto cei doi nu vor reuşi să funcţioneze ca o echipă. Între ei, exprimare verbală ia mai mult forma unor “discursuri”, decât a une conversaţii cursive. Asemenea cupluri pot să vorbească mult, da să spună puţin. Unele dintre ele vor folosi tăcerea sau refuzul d a-şi împlini nevoile unul altuia. Relaţia lor poate fi dominată d lupte uimitor de înverşunate, însoţite, în perioadele de stres, d acuzaţii, de condamnări şi de discreditări reciproce .

În mii de cupluri, partenerii comunică unul cu celălalt pri aceste metode superficiale. Ei pur şi simplu nu au învăţat niciodat un alt mod de a comunica. De aceea, continuă să meargă pe făgaşu pe care ei înşişi şi l-au creat, indiferent cât de sărac, lipsit de semnificatie si searbăd ar fi acesta.

Cuplurile bine legate au învăţat să-şi păstreze deschise canalel de comunicare. Cei doi sunt înclinaţi să se asculte cu respect unu pe celălalt şi să-şi accepte reciproc toate simţămintele, chiar şi atunci când nu sunt de acord unul cu celălalt. Fiecare este libe să-I întrerupă pe celălalt atunci când este nevoie, fără team,a c i-ar răni acestuia simţămintele. Frazele pot să nu fie duse întot deauna până la capăt, totuşi, celălalt pare să înţeleagă mesaju care a fost transmis. Fiecare se bucură să audă experienţa celuilalt simţind alături de el în momentele de tristeţe sau de criză, dar sărbătorind împreună în clipele de bucurie.
Deoarece aceşti parteneri comunică bine şi se simt liberi să-ş exprime sentimentele, ei lucrează împreună ca o echipă, reuşin să îndeplinească treburile casnice într-un tim,p mai scurt Ş cheltuind mai puţină energie. Când apar conflictele, ei le po aborda într-un mod constructiv, rezolvându-le cu mai puţin divergenţe şi fără să se rănească atât de mult unul pe celălalt Fiecare problemă este tratată CLI optimism şi cu încrederea că va fi rezolvată spre deplina satisfacţie a amândurora.

Fiecare dintre cei doi îşi asumă responsabilitatea pentru propriile cuvinte şi acţiuni. Între ei există o atmosferă de respect, atât pentru propria persoană, cât şipentru partenerul de viaţă. stfel de persoane nu vorbesc niciodată îndreptul celuilalt şi lIici nu se aşteaptă ca celălalt să le citească gândurile. Ei nu tulbură Iiltimitatea simţămintelor celuilalt, băgându-se în sufletul acestuia.

Atunci când între doi oameni se închid liniile de comunicare, aceasta este ca o boală fără leac, rareori reversibilă, dacă cei doi parteneri nu acţionează împreună pentru a pune capăt groaznicei afecţiuni.

Orice cuplu care poate mânui cele trei tehnici de bază ale lomunicării – exprimarea verbală a simţămintelor, ascultarea actvă şi feedback-ul (răspunsul reactiv) – poate salva sau reface o legătură slăbită sau deteriorată. Dacă ambii parteneri pot învăţa măcar atât, căsnicia poate supravieţui.

Va urma…

[Nancy L. Van Pelt - Secretele Comunicării]

Imagine (C)istockphoto.com

Solicitând la maximum legătura

Posted by admin on January 29th, 2008

Sunt câteva condiţii care favorizează formarea unei legături adultere:

1. Separarea
Atunci când un cuplu are o relaţie solidă, despărţirile de scurtă durată nu vor afecta legătura celor doi. Cu toate acestea, absenţele repetate, atunci când sunt şi prelungite, întind la maximum rezistenţa, unei relaţii.

O prietenă de-a mea mi-a cerut sfatul în legătură cu acceptarea sau neacceptarea de către soţul ei a unei slujbe mai bune într-un oraş situat cam la trei ore spre nord de localitatea în care locuiau. Ea ar fi urmat să rămână acasă cu familia şi să-şi păstreze propria slujbă care îi oferea un salariu ridicat. El ar fi urmat să vină acasă vineri seara şi să plece luni dimineaţa, foarte devreme. Căsnicie de week-end. Sfatul meu a fost categoric împotriva unei asemenea alegeri.

Despărţirile slăbesc legătura prin singurătate. O persoană singură este vulnerabilă din punct de vedere emoţional atunci când intră în contact cu alte persoane. Orice contact prelungit al privirilor, conversaţie sau uşoară atingere întâmplătoare cu o cunoştinţă poate declanşa o reacţie în lanţ a circumstanţelor care pot conduce la adulter.

2. Stresul
Stresul, sub diferitele lui forme, poate slăbi o legătură. El poate fi cauzat de probleme legate de slujbă, de finanţe, de oboseală, de hoală, de un adolescent răzvrătit sau de oricare alte probleme. Oboseala extremă, cauzată de stres poate diminua dorinţa sexuală. “căderea sau dispariţia completă a interesului sexual slăbesc, implicit, legătura sexuală. Dacă, în aceste circumstanţe, în scenă apare o nouă dragoste, care trezeşte viaţa sexuală adormită a oricăruia dintre parteneri, atunci relaţia monogamă poate fi foarte
Iisor înlocuită de una adulteră.

3. Durerea sufletească
Durerea care urmează divorţului, morţii, sau abandonării de I .Itre partenerul de viaţă, trebuie depăşită înainte de începerea Iillei relaţii noi. Prea adesea, partenerii răniţi în urma unor astfel de împrejurări se grăbesc să înceapă imediat o nouă relaţie. Eu şi Ilarry am observat de multe ori acest fenomen, atunci când am lucrat cu grupuri de oameni singuri, în care participanţii se adunau împreună pentru a se recupera şi susţine unul pe celălalt după o pierdere grea.

Bob şi Janet ne-au rugat să stabilim o întâlnire în care să discutăm despre relaţia care era pe cale să se stabilească între ei. !Janet avea douăzeci si nouă de ani si divortase de două ori. Bob avea treizeci şi unu de ani şi era tatăl a trei copii, iar acum ţinea în braţe copilaşul de numai doi ani al lui Janet, rezultat din cea de-a doua căsătorie a acesteia. Divorţul lui Bob era judecat prin tribunale de trei ani pentru stabilirea drepturilor de custodie. Prima întrebare pe care mi-au pus-o a fost: “Am participat la l’minarul vostru “Curtenie completă” şi ne-am gândit la căsătorie.

Am vrea să ştim care este părerea voastră cu privire la relaţia noastră”. Întrebările pe care li le-am pus în continuare ne-au descoperit faptul că ei erau împreună de numai trei luni şi plănuiau să se căsătorească de ?iua Recunoştinţei (26 noiembrie) – aceasta se întâmpla în iunie! Intre ei erau deja trei căsătorii şi patru copii şi, peste opt luni, aveau intenţia să se arunce într-o nouă căsătorie!

Durerea profundă tinde să-i azvârle pe oameni mult mai repede într-o relatie nouă. Partenerii răniti sufleteste din alte căsători îşi varsă adesea focul unul înaintea altuia şi simt un profund ataşament în timp ce îşi împărtăşesc suferinţele comune. Lucrul acesta produce o atmosferă de mare vulnerabilitate şi de percepere subiectivă a situaţiei. Pentru stabilizarea emoţiilor cuiva după divorţ, moartea partenerului sau despărţire, se recomandă o perioadă de refacere de cel puţin doi ani. Alţi doi ani ar trebui petrecuţi în parcurgerea lentă, dar sigură, a celor doisprezece paşi către formarea unei legături cu un nou partener.

Persoanele care comit adulter nu sunt neapărat caracterizate de promiscuitate. Cineva, care a stabilit în căsătoria sa o relaţie puternică, poate fi atras într-o altă legătură, dar aceasta nu înseamnă că asemenea relaţii sunt de genul celor “de o singură noapte”. Aceeaşi afecţiune şi fidelitate, manifestate în prima relaţii, pot fi acum extinse la un nou partener. Asemenea legături extraconjugale au o natură profund emoţională.

Notă: Aceasta nu înseamnă că, neapărat, căsnicia este moartă. Legătura originală a fost solicitată la maximum de câteva ori, dar încă există speranţă pentru această căsătorie, dacă se manifestă durere şi părere de rău pentru ceea ce s-a pierdut. Căsătoria este moartă numai atunci când situatia existentă nu este însoţită de regret. Cei care îşi îndreaptă atenţia mai degrabă către întărirea legăturii originale decât către căutarea mijloacelor de separare sau divorţ îşi pot reconstrui o legătură sănătoasă în căsnicia lor.

[Nancy L. Van Pelt - Secretele Comunicării]

Imagine (C)istockphoto.com

Ce să faci când dragostea şi pasiunea nu sunt reciproce?

Posted by admin on January 29th, 2008

Ce înseamnă dragoste sau pasiune care nu este reciprocă?

Când un băiat sau un bărbat se îndrăgosteşte de o fată sau o femeie, pe care intenţionează să o ceară în căsătorie, iar fata sau femeia respectivă îi spune că nu împărtăşeşte aceleaşi sentimente, băiatul sau bărbatul respectiv va numi această dragoste lipsită de reciprocitate. Când o fată sau o femeie necăsătorită se îndrăgosteşte de un bărbat şi în cele din urmă bărbatul nu ia nici un fel de acţiuni, nu manifestă nici un fel de iniţiativă pentru a o cere în căsătorie, fata sau femeia respectivă va numi aceasta dragoste nereciprocă. Mai sunt şi alte cazuri, când oamenii deja fiind căsătoriţi, simt că partenerul lor nu împărtăşeşte aceeaşi dragoste şi nu oferă aceeaşi afecţiune ca mai înainte. Cum să procedezi în situaţiile descrise mai sus? Acesta va fi subiectul articolului de faţă.

Nu aprinde dragostea până nu vine ea

Aceasta este una din frazele cheie a cărţii Cântarea Cântărilor din Biblie, care exprimă dragostea dintre un bărbat şi o femeie în cele mai frumoase cuvinte. Sulamita, eroina cărţii care este îndrăgostită de împăratul Solomon, le sfătuieşte pe prietenele ei şi repetă de mai multe ori această frază:

Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe câmp, nu stârniţi, nu treziţi dragostea, până nu vine ea! (Cântarea Cântărilor 2:7;3:5,8:4).

Ce înseamnă să trezeşti dragostea, până ea vine? Înseamnă să începi căutarea unui băiat sau a unei fete de care să te îndrăgosteşti. Această căutare începe să-ţi producă multe emoţii negative şi dezamăgiri şi nu te mai poţi concentra la activităţile şi responsabilităţile tale. Cel mai rău este că vei experimenta această lipsă de reciprocitate de multe ori. Oamenii înţelepţi, atât bărbaţi cât şi femei, sesizează când cineva se îndrăgosteşte de dragul îndrăgostitului şi nu pentru că a găsit cu adevărat preţ în ochii acelei persoane. Este normal să nu i se răspundă cu reciprocitate la o astfel de îndrăgostire. Dumnezeu a rânduit pentru fiecare din noi vremea când să ne întâlnim cu persoana pentru care El ne va da dragoste, ca să încheiem legământ de căsătorie. Prin căutările acestea de a te îndrăgosti, nu se face altceva decât o “încercare de a-L ajuta pe Dumnezeu��? şi toate aceste încercări, în toate vremurile, s-au sfârşit rău şi cu multe dezamăgiri. Cu alte cuvinte, ca să nu ajungi să experimentezi ce înseamnă lipsă de reciprocitate în dragoste, păzeşte-ţi inima şi nu căuta să te îndrăgosteşti de cineva de sex opus, nu aprinde dragostea până nu vine ea. Apostolul Pavel a scris astfel cu privire la acest subiect:

Nu eşti legat de o nevastă? Nu căuta nevastă. (1 Corinteni 7:27)

Nu trebuie să-ţi cauţi singur partenerul de viaţă, pentru că Dumnezeu este Acel care îl va aduce la tine sau te va duce pe tine la el şi va pune dragoste reciprocă în inima fiecăruia. Aşa a fost cu primul om şi cu prima femeie din lumea aceasta şi aşa va fi totdeauna. Adam nici măcar nu era conştient de ce avea nevoie. Dumnezeu, însă, ştia bine nevoia lui, şi a împlinit-o, creînd femeia şi aducînd-o la El aşa cum spune Scriptura:

Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om. Şi omul a zis: “Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentru că a fost luată din om.” (Genesa 2:22-23)

Fraza “Iată în sfârşit!��? arată bucuria şi împlinirea pe care a avut-o bărbatul când i-a adus Dumnezeu femeia care urma să fie soţia lui. Aşa este şi azi. Dumnezeu este Acel care aduce pe o femeie la un bărbat şi apoi pune dragoste reciprocă în inimile lor. De altfel, acelaşi adevăr Dumnezeu îl mai repetă şi în cartea Proverbelor lui Solomon când zice:

Casa şi averea le moştenim de la părinţi, dar o nevastă pricepută este un dar de la Domnul. (Proverbele lui Solomon 19:14)

Nu accepta să mergi la întâlniri

Anterior am scris un articol despre daunele pe care le aduc întâlnirile tinerilor care încem să le practice sub pretext că vor să se cunoască unul pe altul şi să dezvolte o relaţie. Aici aş mai vrea să adaug că de multe ori tinerii cred că mergând la întâlniri, petrecând timp împreună, în felul acesta în inima fetei sau a băiatului creşte acelaşi sentiment. Dar de cele mai dese ori nu este aşa şi ei rămân foarte dezamăgiţi şi disperaţi de lipsa de reciprocitate în dragoste. De aceea nu este bine să mergi la întâlniri. Dacă eşti băiat şi ţi-a pus Dumnezeu în inimă dragoste pentru o fată, în ziua când ai toată siguranţa şi libertatea că doreşti să-ţi fie soţie, mergi să o ceri în căsătorie. Dacă eşti domnişoară, nu accepta decât o singură invitaţie la întâlnire şi dacă atunci nu ai fost cerută în căsătorie, nu accepta a doua invitaţie. De ce să laşi să crească în inima ta sentimente care apoi nu vor fi împărtăşite şi care îţi vor aduce durere.

Aşteaptă partenerul de căsătorie pe care ţi l-a pregătit Dumnezeu

Dacă ai cerut o fată în căsătorie şi ai fost refuzat, ştiu că nu te simţi bine pentru că experimentezi ce înseamnă dragostea nereciprocă. Dacă te aşteptai să fii cerută în căsătorie de un băiat şi aceasta nu s-a întâmplat, înţeleg că ai aceleaşi sentimente dureroase. Dar, Dumnezeu spune în Sfintele Scripturi:

Pe de altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. (Romani 8:28)

Acceptă, crede şi pune-ţi toată nădejdea în aceste cuvinte ale lui Dumnezeu pentru că:

Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru cei ce se încred în El. (Proverbele lui Solomon 30:5)

Căsătoreşte-te doar cu persoana care împărtăşeşte aceeaşi dragoste pentru tine

Această afirmaţie poate părea stranie pentru cineva, pentru că ea se înţelege de la sine. Aşa ar trebui să fie, dar sunt foarte multe căsătorii care sunt aranjate de părinţi şi prin care se urmăresc alte interese decât crearea unei familii binecuvântate. Am văzut de multe ori cum se întâmplă acest lucru. Cineva s-a căsătorit cu o fată ai cărei părinţii i-au lăsat un apartament drept moştenire. După căsătorie el o trata foarte abuziv, apoi a convins-o să vândă apartamentul, ca în cele din urmă să ia banii şi să plece. Când trăiau încă împreună, el nu venea nopţile acasă şi ea, în culmea depresiei, se pornea singură să-l caute pe străzile oraşului. De asemenea cunosc mai mulţi tineri din satul meu de baştină, care au fost căsătoriţi de către părinţii lor ce urmăreau mai mult “cuplarea bogăţiilor��? decât fericirea propriilor copii. Căsătoriile acelea nu au durat, pentru că soţii nu împărtăşeau dragoste reciprocă. De aceea, dacă nu eşti sigur că persoana care te cere în căsătorie, sau pe care vrei să o ceri în căsătorie împărtăşeşte aceeaşi dragoste, mai bine nu fă acest pas, pentru că nu va aduce bucurie nimănui.

Dar ce să faci dacă eşti căsătorit şi soţul sau soţia nu împărtăşeşte aceeaşi dragoste ?

Să urmezi exemplul lui Dumnezeu aşa cum este scris în Sfintele Scripturi:

Dar Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. (Epistola lui Pavel către Romani 5:8)

Dragostea unui creştin nu vine şi nu este alimentată din dragostea partenerului de căsătorie. Dragostea creştinului vine de la Dumnezeu

… pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat. (Epistola către Romani 5:5)

De aceea, continuă să arăţi în toate o dragoste ca cea pe care ai primit-o de la Dumnezeu, chiar dacă partenerul este mai rece în relaţii şi lipsit de pasiune sau nu-ţi oferă afecţiunea de care ai nevoie. Nu uita că împlinirea nevoilor emoţionale ale soţului sau soţiei, este o condiţie a legământului , arătând o dragoste ca a lui Dumnezeu.

O ultimă întrebare pentru tine…

Iată ce spune Biblia până unde a mers Dumnezeu în dragostea Lui faţă de noi:

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (Evanghelia după Ioan 3:16)

I-ai răspuns tu cu o dragoste reciprocă? Nu, nu este nevoie să jertfeşti vre-un copil de al tău. Iată ce spune El că va fi o dragoste reciprocă din partea ta:

Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi, şi Mă voi arăta lui. (Evanghelia după Ioan 14:21)

Cât de mult preţuieşti, studiezi şi păzeşti poruncile Domnului Isus aşa cum sunt scrise pe paginile Sfintelor Scripturi?

Sursa: www.moldovacrestina.net

Imagine (C)istockphoto.com

Legătura dublă: tragedia care Îţi pândeşte viaţa

Posted by admin on January 28th, 2008

“… Căci pentru o femeie desfrânată,
Omul ajunge de nu mai rămâne decât cu o bucată de pâine, Şi femeia adulterâ întinde o cursâ vieţii omului.
Poate cineva sâ ia foc În sân,
Fâră sâ i se aprindă hainele?
Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, Fără să i se ardă picioarele?
Tot aşa este şi cu cel ce se duce la nevasta aproapelui sâu:
Oricine se atinge de ea nu va râmâne nepedepsit … Cel ce preacurveşte cu o femeie este un omfâră minte, Singur îşi pierde viaţa cine face aşa,
Nu va avea decât ranâ şi ruşine,
Şi ocara nu i se va şterge….”

Legătura dublă, sau ceea ce poate fi descris prin termenul “adulter”, poate să apară, foarte probabil, în orice prietenie bărbat-femeie, atunci când există suficient timp pentru formarea unei legături. Dacă respectul şi admiraţia sunt lucruri obişnuite într-o relaţie, fiti atenti!
Noi avem tendinta de a cataloga toate “aventurile extraconjugale” sub acelaşi titlu. În realitate, deoarece noua legătură poate să includă sau să nu intimitatea genitală, putem spune că există trei categorii majore:

(1) Legătura extraconjugală emoţională: cei doi se simt atraşi unul de celălalt, dar nu s-au angajat într-o relaţie sexuală.
(2) Legătura extraconjugală sexuală: în cazul acesta, cei doi au o relaţie sexuală ocazională, dar fără nici o apropiere emoţională. Atunci când vreunul dintre parteneri se plictiseşte de căsnicia sa, o astfel de aventură reprezintă o aventură tentantă şi totodată o provocare.
(3) Legătura extraconjugală atât sexuală, cât şi emoţională: primele două, mai mult decât probabil, cu timpul se vor sfârşi. Această a treia categorie aduce cu sine o legătură dublă, care va provoca multă durere şi suferinţă tuturor părţilor implicate.

Instinctele legate de formarea unei legături sunt activate ori de câte ori apare o ocazie pentru:

1. Contact prelungit al privirilor;

2. Un timp de intimitate suficient în decursul căruia două persoane să se poată angaja în vreun gest de atingere;

3. Oferirea de compasiune, empatie, încurajare. Atunci când există intimitate, când două persoane de sex opus au ocazia să fie singure într-o încăpere, simţămintele de împreună simţire sau chiar de milă sunt activate, şi de aici poate apărea o excitare sexuală. După un timp, dacă sentimentele nu sunt vegheate cu grijă, doi oameni care nu au avut înainte nici cea mai mică intenţie de a se “îndrăgosti”, se rezesc pe neaşteptate că s-au ataşat unul de celălalt.

Un risc deosebit există pentru aceia care au profesii în exerci¬tarea cărora îi ajută-pe alţii, precum medicii, psihologii, pastorii sau sfătuitorii (consilierii). Cei care lucrează în asemenea domenii sunt asaltaţi de oameni răniţi şi profund îndureraţi. În aceste situaţii se trezeşte un instinct natural de a alina durerea. Se dezvoltă, astfel, o legătură de încredere şi confidenţialitate. Şi oricine – da, chiar si tu, poate fi vulnerabil la indiscretii sexuale, atunci când îi sunt încredinţate emoţiile tulburătoare ale unei alte fiinţe omeneşti. Este în natura noastră.

Prietenia dintre două cupluri oferă celor patru persoane implicate timp şi ocazii prielnice pentru dezvoltarea unei legături duble. Adesea, legăturile aduitere încep la locul de muncă, acolo unde asociaţii petrec împreună multe ore pe zi, lucrând alături şi împărtăşind interese comune. O altă ocazie prielnică este atunci când cauţi sfatul cuiva, într-o perioadă de stres.

Atunci când sunt alimentate, prieteniile aparent inocente scot la iveală instinctele de construire a unei legături. Chiar dacă partenerul înşelat este în totală necunoştinţă de cauză că un intrus a invadat legătura lor de familie, se creează un precedent care îl va urmări toată viaţa pe partenerul adulter.

[Nancy L. Van Pelt - Secretele Comunicării]

Imagine (C)istockphoto.com

Urmările parcurgerii în grabă a acestor etape şi ale săririi peste unele dintre ele

Posted by admin on January 25th, 2008

Desmond Morris remarcă faptul că, atunci când procesul de construire a legăturii în doisprezece paşi este modificat, se pot întâmpla câteva lucruri grave care vor afecta formarea potenţialei legături:

1. Când etapele sunt sărite, omise sau parcurse în grabă, legătura se slăbeste si tinde să se destrame sau să devină denaturată. Lucrul acesta se întâmplă, deoarece cuplul nu îşi ia timp să discute toate problemele esenţiale ale vieţii – valori, obiective şi convingeri înainte ca cei doi să devină implicaţi fizic. O dată ce motorul sexual a fost pornit, cuplul uită celelalte aspecte ale construirii relaţiei. Procesul construirii unei relaţii care să dureze o viaţă întreagă trebuie să se desfăşoare foarte lent pe parcursul primilor şase paşi, altfel, rezultatul poate fi o legătură foarte slabă.

2. Atunci când un cuplu se desparte, tendinţa este de a accelera parcurgea acestor etape cu următontl partener. De exemplu, Dick şi Jane obişnuiesc să se angajeze foarte des în dezmierdări uşoare şi, câteodată, şi în mângâieri grele (pasul al nouălea). Deşi ei nu au trecut la contactul sexual, s-au obişnuit foarte mult cu acest nivel de excitare sexuală. După câteva săptămâni, Dick îşi schimbă partenera şi încearcă să treacă imediat cu ea la pasul al nouălea, deoarece el este obişnuit cu acest nivel de excitare. Jane începe şi ea o nouă relaţie şi se simte neiubită, deoarece noului ei partener li trebuie mai mult timp pentru a ajunge la pasul al nouălea. Ea îl Încurajează, şi chiar îl împinge către mângâieri uşoare, deoarece fără acestea are impresia că lui nu-i pasă de persoana ei. Nici Dick şi nici Jane nu-şi vor lua timp în următoarea lor relaţie, pentru a ajunge la o cunoaştere reciprocă cu noul partener, aşa cum ar trebui. Paşii sunt parcurşi în fugă, iar uneori, chiar omişi cu totul. Dacă, mai târziu, se vor căsători, probabil că vor avea o relaţie cu mari probleme.

3. O persoană care a avut înainte un contact sexual cu un alt partener, va avea tendinţa să-şi grelbească noul partener celtre un contact sexual. Aceasta de curge de la punctul precedent. Unei persoane obişnuite cu nivelul de excitare sexuală caracteristic .realizării unui contact sexual i se va părea dificil să parcurgă încet procesul de formare a relaţiei sau să se oprească la punctul nouă. Aspectul acesta prezintă o problemă reală în cazul celor care au mai fost căsătoriţi. El poate, de asemenea, să explice rata înaltă a divorţurilor pe care o înregistrează statisticile în cazul celor care se căsătoresc pentru a doua sau pentru a treia oară.

Dl. Donald Joy confirmă acest punct de vedere. El consideră că adevăratul vinovat al ratei crescânde a divorţurilor din cultura noastră (americană) este legătura slabă şi nepotrivită dintre parteneri:

Antropologii ne spun că senzaţiile tari, pe care le căutăm În aşa-numita experienţă socială, conduc la promiscuitate şi la relaţii deficitare. Rata Înaltă a divolţurilor este cauzată probabil, mai mult de numărul mare de relaţii de cuplu neprotejate şi de faptul câ societatea te preseazâ să ai o activitate sexuală Înainte de căsâtorie.
Paşii către intimitate sunt previzibili şi progresivi. Noi trebuie să devenim specialişti în a descifra semnalele dezvoltării iubirii şi să-i învăţăm aceste semnale şi pe tinerii noştri, ferindu-i astfel de a repeta unele dintre greşelile pe care noi le-am făcut deja.

[Nancy L. Van Pelt - Secretele Comunicării]

Imagine (C)istockphoto.com

Cele douăsprezece trepte către relaţia de cuplu (partea II)

Posted by admin on January 25th, 2008

7. Faţă către faţă
La acest nivel au loc trei tipuri de contact: îmbrăţişarea faţă către faţă, sărutul intens şi contactul prelungit al privirilor.

Poziţia corpului s-a schimbat acum din una laterală, umăr lângă umăr, într-una faţă către faţă. Contactul corporal, care se realizează în această poziţie, împreună cu sărutul profund, mai ales atunci când acestea sunt repetate şi prelungite, vor determina o puternică
excitare sexuală. Acum, cei doi trebuie să dea dovadă de multă înfrânare, deoarece poziţia şi activitatea vor excita rapid sensibilitatea sexuală. Chiar dacă mai sunt câţiva paşi până la contactul genital, dorinţa sexuală a fost activată şi devine un fac¬tor căruia trebuie să-i facă faţă orice cuplu.

Când apar săruturile, cuvintele tac. Acum este evident de ce compatibilitatea şi calitatea relaţiei trebuie hotărâte înainte de pasul al şaselea. Dacă cei doi şi-au luat timp pentru a discuta despre aspectele importante ale vieţii şi dacă temelia a fost bine aşezată, comunicarea profundă se poate realiza acum cu foarte puţine cuvinte.

Contactul privirilor devine lung şi accentuat. De fapt, comunicarea verbală se reduce, în timp ce fiecare se concentrează tot mai mult asupra descifrării chipului celuilalt.
Începând din acest punct, din grijă pentru celălalt, cuplurile
necăsătorite trebuie să vegheze cu atenţie la afişarea afecţiunii lor fizice.

8. Mâna pe cap
Aici, mâna unuia dintre parteneri mângâie capul celuilalt, în timp ce se sărută sau stau de vorbă. Acest gest de intimitate estţ rezervat pentru aceia care şi-au câştigat acest drept.

Cu alte cuvinte, înseamnă că între cei doi s-a dezvoltat un nivel înalt de intimitate, din moment ce doar unui foarte mic număr de oameni, cu excepţia bărbierului, frizerului sau a dentistului, le este îngăduit să ne atingă capul.

Puţini oameni ajung la acest ritual de atingere a capului, dacă nu sunt îndrăgostiţi sau rude apropiate. De aceea, acest act denotă o mare apropiere emoţională. Privirea unui îndrăgostiţ ale cărui mâini trec cu tandreţe prin părul iubitei lui reprezintă, cu adevărat, o scenă care impresionează. Ea exprimă o profundă legătură de prietenie, dragoste, preocupare şi încredere. Legătura este deja bine stabilită.

9. Mâna pe corp
La acest nivel, mâna explorează corpul partenerului. Pentru bărbat, mângâierea pieptului femeii devine un important punct focal. Au loc numeroase dezmierdări pe deasupra îmbrăcămintii şi unele chiar pe dedesubt. În cele din urmă, aceste dezmierdări pline de implicaţii se înmulţesc, şi celor doi le va fi din ce în ce mai greu să nu depăşească nivelul de intimitate care s-a stabilit între ei prin a trece la actul sexual propriu-zis. Acesta este momentul când, de obicei, femeia recunoaşte că trebuie să se oprească, pentru că, altfel, va fi prea târziu. Mâna pe corp avansează periculos de repede.

10. Gura pe sân
Acest pas de intimitate presupune dezgolirea sânilor femeii şi se realizează de obicei într-un loc absolut retras. Contactul gură pe sân schimbă încă o dată punctul focal al intimitătii. Cei doi nu sunt mânaţi doar de plăcere şi de excitare pentru împlini actul sexual, ci şi de dorinţă. Celor mai multe dintre cupluri li se va părea extrem de dificil să se oprească în acest punct.

11. Mâna pe organele genitale
Explorarea corpului partenerului ajunge acum la organele genitale. Mângâierile pline de pasiune si excitarea sexuală sunt deja în desfăşurare acum. În multe cupluri, cei doi se stimulează ‘unul pe celălalt, până când ajung în punctul culminant prin ceea ce se numeşte “mângâiere care conduce la orgasm” sau “masturbare reciprocă.”
Partenerii care se întâlnesc în mod regulat ajung frecvent până în acest punct, dar nu merg mai departe, încercând să rezerve intimitatea genitală pentru căsătorie. par “anu parcurge tot drumul” este un mod de gândire greşit. In coformitate cu Oxford English Dictionary, cuvântul “virgin” se referă la “o persoană, de orice sex, care rămâne într-o stare de castitate”. După definiţie, linia de puritate a fost deja încălcată.

Mai mult decât atât, acest lucru poate determina un complex.
Dacă la acest nivel apare o preocupare sau o obsesie referitoare la asemenea activităţi, cuplul poate dobândi obiceiuri nesănătoase, care le vor crea dificultăţi în a se bucura la maximum de un contact sexual adevărat.

12. Contact genital direct
Procesul de legare în cadrul unui cuplu devine complet o dată cu penetrarea din cadrul actului sexual. lntimitatea rezultată din legătura care s-a format poate conduce la graviditate şi la lansarea unui nou ciclu al vieţii de familie, ciclu care începe cu naşterea copilului şi cu legătura care apare între părinte şi copil.

Legătura dintre parteneri se formează, astfel, prin parcurgere a treptată a acestor doisprezece paşi, culminând cu actul sexual. Dar ea trebuie să însemne cu mult mai mult decât căutarea plăcerii sexuale, ca scop final. ‘Pentru un cuplu căsătorit, parcurgerea acestor paşi ar trebui să devină o parte a vieţii de zi cu zi, pentru a putea apăra şi păstra această legătură ca pe o comoară.

[Nancy L. Van Pelt - Secretele Comunicării]

Imagine (C)istockphoto.com

Cele douăsprezece trepte către relaţia de cuplu

Posted by admin on January 24th, 2008

Să explorăm acum, prima treaptă a realizării legăturii dintre oameni:
1. Ochi către corp
Prin privire pe care o aruncăm către o persoană descoperă mult. Această privire observă calităţile fizice ale celuilat: dimensiunile, forma, culoarea, vârsta şi personalitatea. Imediat începe în mintea noastră un proces, aproape inconştient, în urma căruia evaluăm persoana respectivă pe o scară a interesului şi a dorinţei, care urcă de la un nivel scăzut până la unul foarte înalt. Felul în care persoana este considerată sau nu ca fiind o posibilitate atrăgătoare, determină dacă relaţia va evolua sau nu, la niveluri mai înalte.

2. Ochi către ochi
În timp ce ne uităm unul către celălalt, întâmplător, ochii ni se înâlnesc. Urmează, de obicei, o accelerare a bătăilor inimii, însoţită de o îmbujorare datorată stânjenelii pe care o simţim. În impactul acesta, reacţia obişnuită este aceea de a ne îndepărta privirea, deoarece suntem obişnuiţi să rezervăm acest contact direct al ochilor doar celor pe care îi cunoaştem şi în care avem încredere.

Atunci când contactul privirilor se realizează între două persoane care au dezvoltat deja legături de prietenie între ele, ochii se vor strânge într-un fel anume, conducând la alte gesturi dc recunoaştere şi de salut – un zâmbet, o strângere de mână, înălţarea sprâncene lor sau fluturarea mâinii. Atunci când un \1 răin se uită ţintă la noi, avem tendinţa de a ne feri privirea, dstfel încât teritoriul personal, sau intimitatea, să nu ne fie invadate.
A te uita ţintă la o persoană pe care nu o cunoşti bine, va face ca acea persoană să se simtă extrem de stânjenită sau să devină precaută.

De aceea, două persoane care se uită una la cealaltă, de obicei lac acest lucru mai degrabă pe rând, decât simultan. Dacă uneia dintre persoane îi place ceea ce vede, s-ar putea ca, la următoarea Illtâlnire a privirii celeilalte persoane, să adauge un zâmbet. Dacă, pe parcursul următoarelor schimburi de priviri, ochii nu exprimă Ilici un mesaj, probabil că relaţia nu va continua.

Observaţi că, la nivelul doi, contactul ochilor este de scurtă durată. La treapta a şaptea, contactul vizual domină scena. Aceasta se corelează cu faptul că, atunci când un cuplu trece prin probleme maritale serioase, cei doi îşi privesc doar rareori faţa, în timp ce stau de vorbă.

3. Voce către voce
Acum, cuplul ajunge la contactul verbal. La prima lor conversaţie, cei doi se concentrează asupra lucrurilor minore, lipsite de mportanţă, precum numele, unde locuieşte, cu ce se ocupă, vremea – discuţie banală. Oricum, acest schimb de banalităţi permite continuarea observaţiilor şi a analizei referitoare la un întreg domeniu nou de informaţii – tonul vocii, ritmul de vorbire, accentul, folosirea vocabularului şi modul de gândire.

La acest nivel, cei doi pot învăţa mult unul despre celălalt ¬opinii, distracţii preferate, hobby-uri, speranţe şi visuri A de viitor. Un cuplu ar trebui să petreacă sute de ore la acest nivel. In această fază, cei doi învaţă dacă sunt compatibili şi dacă relaţia lor trebuie să continue.

Aceşti primi trei paşi sunt adesea parcurşi foarte rapid de către bărbat şi femeie şi noi avem tendinţa de a nu le acorda prea mare importanţă. Dar multe legături se destramă din cauza ignorării acestor trei paşi şi multe legături se construiesc în inocenţă, în astfel de împrejurări. Atunci când comparăm aceste din urmă legături cu ceea ce se întâmplă în relaţiile deteriora te, paşii aceştia capătă mai multă importanţă. Atunci când o relaţie s-a destrămat sau este în curs de deteriorare, contactul vizual dintre cei doi este foarte redus.

Acea atmosferă magică a descoperirii celuilalt s-a cufundat în uitare. Mai mult decât atât, între cei doi există foarte puţină comunicare. Tot ceea ce rămâne sunt episoadele de dragoste fizică, în care două trupuri se întâlnesc, fără nici o satisfacţie emoţională.

Atingerea începe în timpul celei de-a doua etape a procesului relaţional, dar nu este niciodată direct sexuală. Cuplul petrece mult timp în conversaţie, dar contactul ochilor este limitat. Pe parcursul următorilor trei paşi pot avea loc unele îmbrăţişări şi sărutări usoare, dar acestea n-ar trebui să fie mai mult decât o atingere c~nvenţională fără implicaţii.

Îmbrăţişările prelungi te faţă către faţă, sau sărutul profund vor grăbi procesul relaţional şi vor stârni reacţii sexuale înainte de vreme.

4. Mână în mână
Este experimentată acum prima atingere. Aceasta este aproape Intotdeauna nevinovată şi non-sexuală – o strângere de mână, o oltingere accidentală a mâinilor în timp ce caută ceva sau în timp re femeia este ajutată să-şi îmbrace haina sau să urce într-o maşină. 1 )acă ea se trage înapoi din calea atingerii lui, el va trebui să-şi dea seama că nu poate merge mai departe în sensul acesta. Dacă gestul lui de susţinere şi ajutor este primit cu căldură, relaţia poate fi rece la ţinerea de mână, mai întâi ocazională, iar apoi constantă, atingere care este o dovadă a creşterii ataşamentului dintre cei doi.

Chiar dacă două mâini reprezintă doar zece centimetri de piele suprapuşi peste alţi zece centimetri de piele, prima atingere rare persistă va determina accelerarea bătăilor inimii si cresterea lIivelului de interes. În acelaşi timp, ţinerea de mână reprezintă o dcclaraţie oficială care spune: “Nu mai sunt singur. Am pe cineva cure se bucură să stea alături de mine.”

5. Braţul pe după umeri
Până acum, trupurile celor doi nu au fost apropiate unul de celălalt, dar îmbrăţişarea aceasta, cu braţul pe după umeri, face l’a partea superioară a corpului unuia să ajungă în contact direct cu al celuilalt. O altă frontieră a fost depăşită. Indiferent că cei doi stau jos, sau în picioare, în poziţia umăr lângă umăr, contactul fizic este menţinut.

Pasul acesta este uşor de făcut din poziţia mână în mână.
Imbrăţişarea pe după umăr este un gest de proprietate. El spune mai mult decât o face ţinutul de mână. Declaraţia publică a acestui gest este: “Relaţia aceasta conduce undeva”. Relaţia continuă cu lin contact limitat al privirilor şi cu o comunicare verbală limitată, dar cu un contact corporal apropiat.

6. Mâna pe talie
La nivelul acesta apare o schimbare. Braţul aşezat pe după talie afirmă dreptul de proprietate peste o parte mai mare a corpului. De cele mai multe ori, cel mai mic dintre ei se va strecura sub braţul celui mai mare, mâinile lor încrucişându-se la spate în formă de X. Adesea, trunchiurile lor vor părea “prinse” laolaltă.
Această poziţie va conduce apoi la o schimbare uşoară, dar importantă, a poziţiei mâinilor. Braţul este petrecut în jurul taliei, iar gestul semnifică clar un interes romantic, din moment ce un bărbat face rareori acelaşi lucru cu un alt bărbat. Jucătorii de fotbal (american) dintr-o grămadă îşi pot trece mâinile pe după umerii colegilor de echipă, dar niciodată nu şi le trec în jurul taliei acestora, pentru că acest gest are o altă conotaţie. Observaţi că mâinile sunt mult mai apropiate acum de zona genitală, decât în oricare altă etapă anterioară – o diferenţă mică, dar importantă.

Veţi vedea adesea cupluri afla te la acest nivel al dezvoltării relaţiei, într-un campus şcolar, în parc, sau plimbându-se pe stradă. Trupurile lor sunt strâns apropiate, dar există un contact al ochilor limitat. De mult ori ei pot părea că stau de vorbă cu propriile picioare, în timp ce privesc în jos, culeg vreun fir de iarbă, îşi studiază picioarele sau se joacă cu ceva în mână, preocupări care le ţin ochii ocupaţi, dar trupurile apropiate.

La acest nivel se dezvoltă comunicarea reală şi veritabilă. Acum se realizează şi se dezvoltă deschiderea personală. Subiectele de discuţie sunt nenumărate, dar conversaţia se opreşte asupra aspectelor esenţiale ale vieţii. Sunt împărtăşi te secrete personale şi cei doi încep să se cunoască cu adevărat, unul pe celălalt.

Acum trebuie examinate în amănuntime valorile, tintele si convingerile fiecăruia. Se potrivesc dorinţele şi convingerile
voastre? Reuşiţi, fiecare dintre voi, să scoateţi la iveală din celălalt tot ce are acesta mai bun, motivându-vă unul pe celălalt pentru tinte si realizări din ce în ce mai bune si mai înalte? Cunoşti asteptările pe care le are, pentru viitor, partenerul tău de la tine? Le vei putea împlini? Îţi va îngădui partenerul tău să-ţi dezvolţi talentele şi să fii tu însuţi?

Aceste întrebări, împreună cu multe altele, trebuie luate serios În consideraţie în punctul acesta, deoarece acum este momentul când trebuie luată o decizie cu privire la viitorul relaţiei. S-a realizat o deschidere personală suficientă pentru a se putea face evaluarea compatibilităţii. Dacă există îndoieli sau semne de întrebare serioase cu privire la vreun aspect al relaţiei, acum este timpul pentru a spune ‘la revedere’ fără implicaţii viitoare.

Continuarea poate lăsa urme adânci de mâhnire şi de durere, fie numai de o parte, fie de ambele părţi, dacă relaţia nu este cu adevărat compatibilă, şi dacă celor doi nu le pasă cu adevărat unuia de celălalt. Legătura este, deja, în plin proces de formare.
În cea de-a treia etapă a formării legăturii apar câteva schimbări. Cei doi stau acum unul în fata celuilalt. Desi nu are loc nici un contact sexual direct, în agenda lor tainică, amândoi se gândesc la el. Legătura a evoluat atât de mult, încât orice atingere în zona genitală poate conduce la un raport sexual şi poate compromite construirea unei legături solide.

Angajarea într-o relaţie sexuală va aduce cu sine un simţământ de suspiciune şi un înalt nivel de anxietate, care nu le va da pace celor doi nici mai târziu, după căsătorie. Comunicarea este acum cu totul diferită. Cuvintele sunt reduse la tăcere, locul lor fiind luat de contactul ochilor şi de comunicarea non-verbală.

continuarea urmează

[Nancy L. Van Pelt - Secretele Comunicării]

Imagine (C)istockphoto.com

Dragostea nebună şi Dragostea autentică

Posted by admin on January 23rd, 2008

Dragostea nebună apare instantaneu ca o lovitura de fulger.
Dragostea autentică se dezvolta in timp,prin cunoastere.

Dragostea nebună se bazeaza pe fantezie si pe observarea unor insusiri exterioare ale persoanei.
Dragostea autentică se bazaeaza pe cunoasterea tuturor insusirilor partenerului.

Dragostea nebună poate iubi mai multe persoane de odata(pe fiecare pentru alta insusire).
Dragostea autentică se dedica unei singure persoane.

Dragostea nebună este de scurta durata si capricioasa,deoarece se bazeaza pe emotii,iar emotiile sunt schimbatoare.
Dragostea autentică, presupunand seriozitate,este o angajare pe viata.

Dragostea nebună te face sa suferi,sa te temi, sa`ti pierzi pofta de mancare,sa te simti adesea vinovat si sa visezi lucruri nerealizabile.
Dragostea autentică te face plin de energie,optimisim,te indeamna sa te schimbi in bine,spre a face placere persoanei iubite. Ea are un efect reconfortant in temeri si nelinisti.

Dragostea nebună este egoista,asteptand doar sa primeasca.
Dragostea autentică isi foloseste toata energia si creativitatea pentru a da,depunand eforturi pentru a infrumuseta dragostea si a o mentine vie.

Dragostea nebună doreste satisfacerea fizica imediata a iubirii,relatia fizica fiind un scop in sine.
În dragostea autentică orice contact fizic are o semnificatie.

Dragostea nebună are un sentiment “prostesc” de siguranta,nevenindu`i sa creada cand relatia s-a sfarsit,ca totul a fost doar o “scurta nebunie”.Alteori este nesigura,posesiva si geloasa.
Dragostea autentică se bazeaza pe incredere reciproca,izvorata din cunoastere.Siguranta pe care o simti este alinatoare si placută.

Dragostea nebună ocolind sau ignorand probleme si piedicile din calea casatoriei (prefacandu`se ca nu exista) ajunge la casatorie imediat.
Dragostea autentică abordeaza cu intelepciune problemele,putand astepta o perioada rezonabila de timp.

Uneori dragostea nebună poate alege ca mod de viata “concubinajul” in locul unei angajari intr`o casatorie.
O astfel de decizie,ii lipsete pe tineri de sprijinul societatii,al prietenilor si al legii. Întru`n astfel de “mariaj’ nesigur,suspiciunile,certurile,supararile si isteria se acumuleaza mai totdeauna,spulberandu`le iluziile,lasand deseori copii raniti sufeleste..fara sprijin in lume.

Dragostea autentică înţelege semnificaţia şi importanţa unei angajari,unul fata de altul, faţă de lege si faţă de Dumnezeu.

“NU putem pretinde fericirea daca nu lucram pentru ea.”

Sursa: dacă cunoşti cine este autorul acestui articol te rog sa mă informezi facând un comment la acest articol.

Imagine (C) istockphoto.com

Relaţia dintre parteneri: începutul căutării intimităţii

Posted by admin on January 23rd, 2008

Aşa cum legătura dintre părinte şi copil se realizează prin contact vizual şi tactil şi prin influenţa intonaţiilor verbale, tot astfel se realizează o adevărată relaţie de ataşament şi între bărbat şi femeie. Procesul este unul gradat, care străbate progresiv douăsprezece trepte. Legătura dintre parteneri a fost menţionată pentru prima dată de zoologul Desmond Morris, în cartea Intimate Behavior (Comportamentul intim). Cu toate acestea, cartea Dr. Donald Joy, Bonding, a fost cea care mi-a deschis mintea faţă de importanţa pe care o are, pentru sănătatea căsniciei, legătura care se stabileşte între bărbat şi femeie.

Marele Dicţionar Enciclopedic – The Reader’s Digest – dă câteva definiţii clare, referitoare la sensurile cuvântului legătură: “Ceea ce leagă sau ţine laolaltă; o forţă care uneşte; o substanţă care cimentează sau uneşte”. Astfel, legătura dintre parteneri se referă la ataşamentul emoţional, care se realizează între bărbat şi femeie, pe măsură ce afecţiunea lor, unul pentru celălalt, devipe tot mai profundă. Pe măsură ce relaţia se dezvoltă, se formează un model aproape previzibil de intimitate.

Termenul “legătură” descrie misterioasa atracţie romantică dintre doi iubiti si înseamnă cu mult mai mult decât atractie fizică. El include componente emoţionale, fizice, spirituale şi intelectuale.

Legătura dintre parteneri este un termen care descrie relaţia dintre un bărbat şi o femeie care se atrag reciproc şi care sunt legaţi unul de celălalt pentru o călătorie unică, pe viaţă. Chiar şi fără avantajele căsniciei, ei au devenit ca unul singur pentru că au devenit una în scopuri şi în identitate.

Relaţia reprezintă mai mult decât “îndrăgostirea” cu inima, sau cu emoţiile. Ea reprezintă un răspuns, atât emoţional cât şi fizic, dintre doi oameni care se iubesc, răspuns prin care cei doi sunt ataşaţi unul de celălalt într-un anume fel, care poate părea misterios pentru observatorul întâmplător. Legătura nu descrie doar contopirea a două vieţi individuale distincte, ci şi un amestec al modurilor lor de gândire, al ideilor şi al personalităţilor celor doi. Două persoane care, mai înainte, erau separate şi distincte, acum îşi pun laolaltă valorile, obiectivele şi convingerile. Speranţele, visele şi planurile lor de viitor formează acum un întreg. Şi, reţineţi, toate acestea se realizează fără vreo înţelegere contractuală oficială.

Darul realizării acestei legături nu este rezervat doar celor tineri si frumosi. Orice persoană, de orice vârstă, poate să-şi revendice dreptul de a dezvolta o astfel de relaţie.

Ori de câte ori două persoane încep să “se îndrăgostească”, aşa cum obişnuim să spunem, procesul de formare a acestei legături a şi început. Cei doi intră deja unul în lumea celuilalt şi încep să vadă viaţa prin alţi ochi. Pe măsură ce atracţia aceasta se consolidează şi dacă ea este reciprocă în cadrul cuplului, relaţia astfel construită nu este uşor de destrămat. Timpul şi distanţa nu pot să distrugă legătura care se dezvoltă între cei doi.
Desmond Morris obervă că cei doisprezece paşi ai procesului realizării legăturii tind să fie prezenţi în toate culturile. Chiar dacă influenţa mirosului nu se enumeră printre cei doisprezece paşi, multe cupluri atestă faptul că se simt puternic atraşi de mirosul unui cămin, de mirosul trupului sau chiar al secreţiilor sexuale ale unui partener.

Construirea unei legături este un proces treptat, chiar dacă uneori pare că are loc cu rapiditate. Cuplurile cu care discut îmi spun adesea: “La noi a fost dragoste la prima vedere”. Dar ceea ce apare aşa, dintr-o dată, nu este dragoste, ci o atracţie puternică, pe care cei doi o vor interpreta, mai târziu, ca fiind dragoste. Procesul îndrăgostirii şi al construirii unei relaţii de ataşament este unul lung, care merge crescând.

Noi, pur şi simplu, nu ne putem “lega”, în adevăratul sens al cuvântului, în mod instantaneu de o persoană de sex opus. Contactul iniţial poate să trezească interesul şi, astfel, procesul este pus în mişcare. Cu aceasta începe o serie progresivă de întâlniri intime, care conduc cuplul către realizarea unei relaţii, a unei legături.

Cu toate că, în realitate, nu există o relaţie de dragoste şablon, deoarece fiecare pereche de îndrăgostiţi are tendinţa de a crede că aventura lor este unică, legăturile de dragoste dintre oameni tind să urmeze un anumit model.

[Nancy L. Van Pelt - Secretele Comunicării]

Imagine (C)istockphoto.com

Legătura care se stabileşte la naştere: momentele extraordinare dintre părinte şi copil

Posted by admin on January 21st, 2008

Parinti si bebelusi Se ştie de câtăva vreme că animalele se leagă afectiv de puii lor imediat după naşterea acestora. Când o răţuşcă iese din ou, ea se leagă afectiv de primul obiect pe care îl vede mişcându-se. De obicei, fireste, rătusca se va atasa de mama ei, dar dacă mama este îndepărtată, ea va accepta orice obiect mişcător. De fapt, cercetările ne arată că răţuşca se va lega cu cea mai mare uşurinţă de o minge de fotbal albastră, care este trasă înaintea ei cu o aţă. La o săptămână după începerea acestui proces, răţuşca se va încolona după minge, ori de câte ori aceasta se va mişca, pentru a sta mereu aproape de “mămica”.

Sunt mulţi ani de când am fost dispuşi să acceptăm ideea că este posibil ca procese similare de ataşament să se realizeze şi în fiinţa umană.
Cele mai bune informaţii medicale şi ştiinţifice, pe care le avem astăzi la dispoziţie, ne indică următoarele date referitoare la legătura care se stabileşte la naştere:

1. Timpul
Există o perioadă critică de timp, în care trebuie să se realizeze această legătură. În ataşamentul care se stabileşte la naştere în fiinţa umană, această perioadă poate să dureze două ore şi jumătate sau trei ore, imediat după momentul naşterii.
M.H. Klaus şi J.H. Kennell menţionează în Parent-Infant Bond¬ing (Legătura părinte-copil) că părintele şi copilul au nevoie de mai mult de cincisprezece minute de contact piele-pe-piele, pe parcursul primelor trei ore şi jumătate din viaţa copilului, pentru a se realiza un ataşament maxim. Atunci când copiii aduşi pe lume prin naştere tradiţională au fost comparaţi cu copiii la a căror naştere s-a realizat acest contact, s-a descoperit că, la sfârşitul primelor trei luni, copiii întâmpinaţi la naştere prin metoda tradiţonală au petrecut cu 540% mai mult timp plângând.

Bebeluşii care au fost aduşi pe lume în mod tradiţional au experimentat o anxietate mai accentuată. Mamele acestor copii au petrecut, de asemenea, cu 550% mai mult timp în aproape neîntrerupta activitate a verificatului, ştersului, curăţatului nasului şi urechilor, schimbării scutecelor etc., decât au făcut-o mamele ‘are au realizat cu copiii lor contactul de ataşament, de la naştere, semnalând neplăcerile pe care li le-au făcut bebeluşii lor. Concluzia a fost că, acei copiii care realizează la naştere o legătură cu părinţii lor, tind să fie mai liniştiţi.

2. Contactul vizual
Imediat după naştere, nou-născutul este dotat cu o deosebit de ascuţită acuitate vizuală – o lentilă transfocatoare, care îi permite să se focalizeze asupra oricărui obiect, fie el apropiat sau Îndepărtat. Această acuitate vizuală îi permite bebeluşului să caute În jurul său obiecte de care să se ataşeze. Nou-născuţii îşi pot îtoarce capul şi pot urmări cu ochii pe cineva care intră sau care iese din cameră şi pot imita diferite expresii faciale, precum scoaterea limbii. Această abilitate dispare în decurs de câteva ore şi nu va mai apărea decât după câteva săptămâni. Nou-născuţii ale căror mame nu petrec timp pentru realizarea acestui contact vizual cu ei, au tendinţa de a nu le merge bine.

3. Legătura care se realizează prin voce
Mamele sunt înzestrate cu o voce deosebit de înaltă, pe care I ind să o folosească instinctiv, atunci când îşi privesc copilaşul şi stau de vorbă cu el. Este vorba despre mai mult decât o simplă “vorbire cu copilul”. Este un ton ridicat, la care bebeluşii sunt deosebit de receptivi. Legătura care se realizează prin voce este lin fapt recunoscut şi bine documentat în regnul animal. Părintele şi copilul ajung să fie foarte repede ataşaţi unul de celălalt prin voce.

4. Legătura tactilă
Ritualurile atingerii – îmbrăţişarea, atingerea încurajatoare cu palma pe umăr, ţinutul de mână şi sărutul – sunt importante pe tot parcursul vieţii, dar nu sunt niciodată mai importante decât în timpul procesului de realizare a legăturii de la naştere.

În anul 1915, Dr. Henry Chapin a relatat cazurile a zece orfani din Statele Unite, care au murit cu toţii înainte de împlinirea vârstei de doi ani. Orfelinatele care îi găzduiseră aveau un personal insuficient şi suprasolicitat. Fără posibilitatea de a beneficia de contactul vizual prelungit, de ataşamentul vocii şi de atingerea umană, copiii au dat înapoi. O alimentaţie regulată şi condiţiile igienice adecvate nu au fost suficiente.

Specialiştii recomandă cu toată insistenţa ca taţii să-şi scoată cămaşa, atunci când îşi iau pentru prima dată în braţe copilaşul nou-născut, pentru a spori la maximum suprafaţa, căldura şi afecţiunea contactului tegumentar. Mamele fac în mod instinctiv acest lucru, atunci când îşi pun copilaşul la sân.
Tăria legăturii care se realizează pe calea atingerii este acum atât de evidentă, încât se poate spune că te ataşezi de aceia pe care îi atingi.

5. Legătura gură-ta-gură
Da, contactul gură-la-gură, sau sărutul, este un pas necesar în procesul de realizare a legăturii de Ia naştere. Este un lucru foarte important, decisiv, ca mama şi tatăl să-şi sărute bebeluşul, deoarece făcând asa, ei îi furnizează acestuia bacterii inofensive, care vor reprezeta baza pentru o digestie sănătoasă a alimentelor. De asemenea, prin aceasta ei pregătesc bebeluşul pentru a trăi în căminul lor fără să se îmbolnăvească. Fără frecatul nasului şi fără sărut, prin care să se realizeze acest schimb de bacterii, este foarte probabil că bebeluşul va avea colici. Acest tip de legătură este universală în regnul animal, în care mama îşi linge nou-născutul pentru a-i activa sucurile digestive. A săruta un copilaş este un răspuns de dragoste instinctuală, în timpul procesului de apropiere.

6. Legătura realizată prin miros
Mirosul reprezintă un alt factor puternic, care influenţează acest tip de legătură. Căptuşeala de lanolină a placentei conferă Ilou-născutului un miros unic, care se pare că motivează mamele sit-şi atingă, să-şi ţină şi să-şi îmbrăţişeze copilaşul. Şi acest miros IlU doar că le motivează pe mame, ci s-a observat că a determinat I,tspunsuri similare şi din partea celorlalte femei prezente în sala dc naştere.

Fiecare mamă şi fiecare tată posedă un miros specific, care îi leagă de copilaşullor şi care îl pregătesc pe copilaş să se simtă “în siguranţă” acasă. După cum se ştie, dădacele care îngrijesc copiii în lipsa părinţilor, pot linişti un copil agitat, punând lângă acesta un obiect de îmbrăcăminte al mamei sau al tatălui. Famili¬aritatea mirosului înlătură neliniştea şi produce un simţământ de siguranţă.

Revista American Scientific Affiliation Joumal menţionează motivele pentru care nou-născuţii sunt atât de dispuşi să se ataşeze de cineva. Această caracteristică a lor se datorează, cel puţin în parte, unei compus chimic eliberat în organismul lor în timp ce lraversează canalul de nastere. Acest compus chimic îi pregăteste pentru a face faţă presit;nii şi strânsorii la care sunt supuşi. În timpul traversării canalului de naştere, nou-născuţii sunt foarte flexibili şi maleabili şi de aceea pot apărea privări intermitente de oxigen, datorate ştrangulării cordonului ombilical. Eliberarea acestui compus chimic ar putea explica de ce, după prăbuşirea spitalului, ca urmare a cutremurului din New Mexico, din 1985, unii dintre bebeluşi au supravieţuit fără nici o îngrijire, timp de nouă zile.
Acest compus chimic este eliberat doar în timpul naşterii şi copiii sunt născuţi cu un “tonus” natural, activi, dând din picioare şi foarte vioi. În decurs de câteva ore, aproape toate aceste reacţii dispar şi nu vor mai reveni decât după mai multe săptămâni.

Rezultatul final al unei naşteri, care reuşeşte să realizeze acest contact multiplu, este un ataşament profund, care se stabileşte între părinte şi copil. Este, astfel, aşezată o temelie solidă pentru afecţiune şi pentru respect reciproc. Cel mai mare dar pe care îl poate da, la naştere, un părinte copilului său, este acela de a se dărui pe sine şi de a-i dărui timp pentru a dezvolta acel ataşament special, pe care-l au faţă de părinţii lor bebeluşii care au parte de o asemenea întâmpinare la naştere.

[Nancy L. Van Pelt - Secretele Comunicării]

Imagine (C)istockphoto.com

Archive for January, 2008

Relaţia de zi cu zi

Solicitând la maximum legătura