Mânia prelucrată




Reprimarea, exprimarea ne adecvată sau negarea mâniei repre­zintă, toate, nişte metode imature şi distructive de a trata mânia. Cu toate acestea, mulţi dintre oameni nu cunosc o altă metodă. 35% dintre cei chestionati în CI consideră că sunt în stare să-si exteriorizeze mânia într-un mod constructiv, în majoritatea situaţiilor, dar mai rămân, totuşi, 65% care au nevoie de ajutor.

Refuzul de a trata în mod constructiv prezenţa mâniei poate crea probleme de sănătate majore: ulcere, dureri de cap, crize de anxietate şi depresii, ca să enumerăm doar câteva. Atunci când mânia este negată sau tratată în mod greşit, ea va ieşi la suprafaţă  în mod indirect. Şi, reţineţi, atunci când vă reprimaţi un sentiment, vi le reprima ţi pe toate. Dacă înăbuşiţi mânia, înăbuşiţi şi dragostea, fericirea, bucuria, sentimentele sexuale.

A fi conştient de reacţia ta la mânie nu este ceva păcătos, ci, din contră, ceva sănătos. Toate emoţiile noastre au fost sădite în noi de Creatorul nostru. Mânia este si ea o emotie dată nouă de Creator. Scriptura ne îndeamnă nu să o reprimăm, să o exprimăm sau să o negăm, ci, mai degrabă, să o prelucrăm. Pavel descrie prelucrarea mâniei atunci când spune: “Mâniati-vă, si nu păcătuiţi.”(Efeseni 4,26 AMPLIFIED). În armodie cu acest  verset, trebuie să fim conştienţi de faptul că suntem mânioşi, dar mânia poate fi ţinută sub control Mânia îndreptăţită este aprobată de Creator, atunci când este ţinută sub control şi îndreptată către eradicarea păcatului. Mânia sănătoasă ne înflăcărează, determinându-ne să luptăm pentru adevăr, în loc să rămânem indiferenţi. Când cei din jurul nostru sunt înşelaţi sau loviţi pe nedrept, când cineva se foloseşte de ei sau îi face să sufere, devenim mânioşi. Simţămintele de mânie ne pot motiva să schimbăm sau să corectăm nedreptăţile.

Cum acţionează mânia prelucrată? Tu recunoşti că înăuntrul tău se aprinde mânia şi îi îngădui să iasă la suprafaţă acolo unde

Problema mâniei: cum să faci faţă conflictului ştii că o poţi controla. Procesarea sentimentelor, înainte de a ajunge să îţi scape de sub control, reprezintă un răspuns matur şi sigur, atunci când tensiune a creşte.

Nu este uşor să-ţi prelucrezi mânia, deoarece, de obicei, în momentul când devenim dispuşi să recunoaştem că suntem mâ­nioşi, deja am transmis câteva semnale non-verbale evidente, care să comunice că suntem enervaţi. Cu cât ne apropiem mai mult de punctul de fierbere, cu atât vom fi mai puţin raţionali. Atunci când mânia preia comanda, bunul-simţ şi gândirea raţională sunt date deoparte.

Dan şi Bette sunt prinşi într-o adevărată pânză de păianjen a certurilor inutile. Bette îi sugerează lui Dan că ar fi bine dacă s-ar ocupa de gazon. Dan reacţionează: “Pot şi eu să hotărăsc singur când trebuie să tund peluza. Parcă ai fi mama. Dă-te la o parte!” După asemenea remarci înţepătoare, lui Bette îi dau lacrimile, în timp ce caută o replică potrivită. Punctul iniţial de conflict s-a pierdut o dată cu agitarea spiritelor şi cu introducerea altor motive de neînţelegere. Lupta a început!

Puteţi evita asemenea certuri fără rost, dacă urmaţi câteva reguli foarte simple:

(1) Reduceţi simţămintele de mânie

Atunci când vreunul dintre voi este furios, a încerca să rezolvaţi problema este aproape impol;libil. Mai întâi trebuie redusă intensitatea sentimentelor, pentru ca amândoi să puteţi judeca raţional problema care a generat conflictul.

Mânia înseamnă energie. Atunci când te mânii, poţi să blestemi, să scuipi, să strigi, să arunci cu lucrurile, să baţi pe cineva, să lovesti câinele cu piciorul sau să cauti o multime de alte metode pentru a-ţi manifesta furia, pentru ,,a te descărca”. În loc de a-ţi transforma mânia într-un atac, transformă această energie în ceva care îţi poate fi de folos. Caută o metodă fizică sigură, care să îţi permită să-ţi descarci energia. Poţi să înoţi, să alergi, să mergi pe bicicletă, să faci gimnastică aerobică, să ciopleşti în lemn, să frămânţi pâine, să baţi cuie, să smulgi buruienile, să greblezi frunzele, să dai zăpada la o parte, să speli geamurile, să loveşti câteva mingi de tenis, sau o sută de alte lucruri care te pot ajuta să te eliberezi în câteva minute de stresul generat de mânie. Poţi să scrii pe o foaie de hârtie sentimentele care te încearcă, şi apoi să rupi această hârtie, sau, pur şi simplu, să ieşi să faci o plimbare. La cea de-a cincizecea aniversare a căsătoriei sale, un bărbat în vârstă a fost întrebat care era secretul căsniciei sale atât de lungi. “Încă de la început”, a răspuns bătrânul, “amândoi am hotărât ca, ori de câte ori nu vom fi de acord unul cu celălalt, ea să-mi spună, iar eu să ies să fac o plimbare. Secretul căsniciei noastre constă în faptul că, astfel, am fost obligat să petrec mult timp în aer liber.”

Ia hotărâre a de a adopta o anumită metodă de a-ţi descărca simţămintele într-o manieră constructivă! Atunci când eşti supărat, este foarte greu să fii raţional sau obiectiv. Redu mai întâi intensitate a mâniei şi apoi vei putea să tratezi problema.

(2) Asumă-ţi responsabilitatea pentru propria mânie

Înainte de a ajunge să-i împărtăşeşti celuilalt simţămintele pe care le trăieşti, trebuie să ajungi să-ţi dai seama că îţi provoci singur mânia printr-un proces care poate să se desfăşoare sub controlul direct al voinţei. Această afirmaţie pare ceva cu totul nou pentru aceia care obişnuiesc să-i condamne pe ceilalţi pentru propriul egoism, pentru propria nerăbdare sau pentru ostilitate a cu care îşi tratează semenii. De obicei, ei spun lucruri de genul: “Mă enervezi atunci când … ” sau “mă deranjează atunci când tu … ”

Astfel de afirmaţii vor să sugereze faptul că cealaltă persoană deţine controlul emoţiilor tale şi că tu eşti răspunzător de simţămintele pe care le exteriorizezi. Cei mai mulţi dintre noi se mulţumesc să adopte calea cea mai uşoară: aceea de a-i condamna pe cei din jur pentru propriile noastre greşeli!

Problema mâniei: cum faci faţă conflictului

Nimeni altcineva decât tine nu este răspunzător pentru mânia ta. Este posibil ca atitudine a partenerului tău de căsătorie să-ţi precipite simţămintele, dar tu eşti singurul responsabil de modul în care reacţionezi. Nu-i îngădui partenerului tău să-ţi comande cum să acţionezi. Nu eşti la mila nimănui. Tu poţi şi trebuie să accepţi atât dreptul de proprietate, cât şi responsabilitatea tuturor reacţiilor tale de mânie, indiferent de cauza care le-a precipitat.

(3) Comunică-ţi mânia verbal, într-o manieră acceptabilă
Evitaţi să folosiţi mesaje care încep cu “tu”, precum: “Mă faci să mă enervez atunci când … “. În loc de acestea, declarati-vă mânia într-o formă care să înceapă cu “eu”: “Mă înfurii atunci când le dai voie copiilor să facă ceva, înainte de a mă întreba şi pe mine, deoarece aceasta îi face pe copii să nu-mi respecte autoritatea. Nu vreau ca sentimentele să îmi scape de sub control şi aş vrea să ajungem la un compromis asupra acestei probleme, astfel încât nici unul dintre noi să nu se simtă învingător sau învins.”

Afirmarea deschisă a sentimentelor dezamorsează orice mânie şi orice răspuns defensiv din partea partenerului tău, şi amândoi veţi fi în stare să negociaţi o soluţionare a problemei.

(4) Roagă-ţi partenerul să te ajute

Cererea ta de ajutor nu va fi refuzată de acela care ţi-a suportat ani de-a rândul izbucnirile de mânie. Cel mai probabil este că rugămintea ta va reprezenta pentru partenerul tău o uşurare bine­venită şi mult aşteptată. Atunci când rugămintea este acceptată, puteţi face împreună un plan serios în legătură cu ceea ce aştepţi să facă partenerul tău atunci când tu te mânii.

Paşii pe care i-am amintit aici vă vor ajuta să vă recâştigaţi libertatea de a vă controla propria viaţă. După ce aţi rezolvat aspectele fizice ale mâniei, veţi putea apoi să vă ocupaţi mai eficient de componentele intelectuale şi analitice ale oricărui conflict.

Imagine (C) istockphoto.com

Autor: Nancy L.


Ce trebuie sa stii despre jucarii



Magazinele sunt pline cu tot felul de jucarii, care nu sunt in conformitate cu normele de securitate. Astfel incat, atunci cand achizitionezi o jucarie pentru micutul tau sau vrei sa-i faci nepotelului un cadou, trebuie sa fii precauta. Iata ce trebuie sa cumperi si ce sa eviti, pentru a fi sigura ca micutul tau se joaca in siguranta.

La ce sa fii atenta:

Substantele periculoase

Vopseaua de plumb este folosita la fabricarea jucariilor pentru ca rezista bine la coroziune. Ea asigura jucariilor un aspect nou si le sporeste durabilitatea. In ciuda acestor avantaje, plumbul este nociv pentru copii si poate provoca afectiuni ale sistemului nervos, afectand abilitatile de intelegere si de vorbire. In anumite cazuri, inhalarea lui poate duce la moarte. In unele tari, legile permit un continut de 0,06% al plumbului in jucarii, iar cele care depasesc acest procent sunt retrase de pe piata si interzise.

Pericolul de asfixiere

Multe jucarii contin piese foarte mici, care se pot demonta. Obiectele care masoara cel putin patru centimetri trebuie sa fie o sursa de neliniste pentru parinti, mai ales pentru cei care au bebelusi sau copii de 2-3 ani.

Varsta

Exista un motiv intemeiat pentru care jucariile sunt destinate copiilor apartinand diferitelor grupe de varste. De exemplu, un copil de doi ani nu trebuie sa se joace cu coarda de sarit a surorii sale mai mari. Fabricantii de jucarii iau in considerare abilitatile si nivelul de dezvoltare al copilului, fiind atenti la securitatea grupei de varsta careia i se adreseaza jucaria respectiva. Fii si tu atenta atunci cand cumperi jucariile si cere sfatul vanzatoarei, daca nu este mentionat pe eticheta produsului carei varste este destinat.

Ce poti face:

Informeaza-te

Citeste ziarele, uita-te la stiri si cauta pe Internet. Astfel, vei afla despre micile acidente care au loc din cauza jucariilor. Cand vrei sa cumperi o anumita jucarie, trebuie sa stii mai intai ce contraindicatii are. Companiile serioase, producatoare de jucarii, au liste de avertismente pe care trebuie sa le citesti si tu.

Citeste eticheta

Eticheta este un element-cheie pentru ca micutul tau sa fie in siguranta. Ea contine informatii importante, cum ar fi varsta pentru care a fost conceputa jucaria, materialele folosite in productia sa, inclusiv cele periculoase sau toxice , daca produsul este facut dintr-un material care se spala sau igienic si, de asemenea, daca produsul este rezistent la foc sau nu. Jucariile elaborate au si manual de instructiuni, pe care trebuie sa il parcurgi inainte de a te hotari sa le achizitionezi.

Fara jucarii vechi

Desi este rentabil ca cel de-al doilea fiu al tau sa se joace cu aceleasi jucarii de care s-a bucurat fratele mai mare cand era de varsta lui, nu este recomandat sa o faca. Jucariile vechi nu pot corespunde standardului de securitate caruia i se supun cele noi, fie pentru faptul ca erau alte reguli atunci cand au fost ele produse, fie pentru ca s-au deteriorat in timp.

Pastreaza-le curate

Pe langa faptul ca iti inveti copiii cum sa isi aranjeze jucariile, pentru a evita dezordinea si deteriorarea acestora, invata-i si cum sa le pastreze curate. Este important sa te asiguri ca toate suprafetele jucariilor sunt curate. Sterge masa de desen sau de joc cu o laveta dezinfectanta, insa nu folosi substante chimice. Daca micutul are obiceiul sa isi intinda jucariile pe jos, rezerva-i un covoras sau o cuvertura pe care sa o speli saptamanal. De asemenea, spala si jucariile din plus, respectand instructiunile de pe eticheta.

Sursa: bebe.md


Cum sa-ti vindeci copilul de frica



Psiholog Cristina Calarasanu

Am sa abordez in acest articol tema legata de frica pe care copilul o simte si de modul in care ea apare si poate afecta in special o buna adaptare sociala si o relationare in conformitate cu varsta copilului. Multi parinti imi spun ca au sesizat aparitia acestor frici “din senin”, brusc si ca ea incet incet a acaparat reactiile si modul in care se comporta copilul. Putem porni de la aceste doua idei, si anume cand apare frica si ce reprezinta ea pentru copil.

De obicei, reactiile de teama ale unui copil nu apar niciodata din senin, ci ele se amplifica in timp, pana ajung suficient de intense cat sa atraga atentia celorlalti. Altfel spus, teama creste in interiorul copilului pana ea nu mai poate fi controlata si atunci este exprimata si pusa in legatura cu ceea ce se intampla in jurul sau. Este important intotdeauna sa incercam sa privim in urma, in special la evenimentele sau intamplarile din viata familiei si a copilului pentru a vedea cum le-a perceput copilul si in ce masura teama sa are drept punct initial unul din ele.

Adesea, ceea ce se intampla in viata unei familii (schimbari, certuri, boli, decese, mutari) are un impact puternic asupra sentimentului de siguranta si stabilitate al copilului si da nastere unor sentimente de teama, care insa nu pot fi exprimate si puse in cuvinte asa cum am face noi adultii. Teama copilului creste pe masura ce nu reuseste sa inteleaga ce se intampla, cand nu poate da un sens trairilor sale si ajunge sa se transforme in frica. Insa aceasta frica nu este legata in mod direct de cauza ei initiala ci este deplasata asupra unor obiecte, persoane, fenomene din jurul copilului. Asa poate aparea frica de intuneric, de animale, de anumiti oameni care in fapt nu provoaca teama ele in sine, ci prin reactualizarea unui afect pe care copilul l-a trait deja si il recunoaste.

Cele mai cunoscute frici ale copiilor sunt fobiile de animale. Paienjenii, serpii, cainii, uneori chiar insecte mici pot provoca o spaima imensa. Copii refuza sa se apropie de ele si chiar sa le mai priveasca in poze sau la tv. Reactiile lor sunt uneori extrem de intense in raport cu o situatie data in care in fapt nu sunt deloc in pericol. Putem distinge aici intre frica care este determinata de un pericol real, de ceva ce urmeaza sa se intample sau s-a intamplat si cea determinata de un pericol imaginar, adica de ceea ce simte copilul si proiecteaza asupra lucrurilor din jurul sau. Un pericol real poate fi combatut mai usor pentru ca se cunosc cauzele si copilul poate fi protejat, dar un pericol imaginar care este proiectat asupra unei surse oarecare nu poate fi combatut nici macar daca se indeparteaza sursa respectiva de copil, pentru ca trairea lui ramane.

Este necesar sa aflam cum s-a construit acel sentiment de teama, ce rol joaca el in viata copilului si cum putem afla care este semnificatia sa. In alte situatii, frica poate fi determinate de o experienta anterioara traumatica legata de acel obiect. Spre exemplu copii care s-au speriat de anumite persoane, sau au fost muscati de caine sau au fost in situatia de simti ca se ineaca in apa. Nici in aceste cazuri, frica nu este provocata de obiectul in sine, ci de teama copilului ca se va repeta ceea ce simtit in acele momente, aceeasi spaima de moarte. Un aspect particular al unor copii este frica fara obiect, o stare continua de neliniste care provoaca suferinta copilului si nu il lasa sa se manifeste liber, sa se poata juca, sa poata sta fara mama. Acesti copii sunt speriati mai tot timpul si dificultatea consta in incapacitatea lor de a exprima ce anume le produce teama.

Este foarte posibil ca ceea ce a provocat aparitia fricii sa fi fost extrem de traumatizant, astfel incat copilul sa uite cu totul continutul si sa pastreze numai afectul, reamintirea fiind aproape imposibila. Atunci cand apare frica copilului este important ca parintii sa poata crea o comunicare cu copilul pentru a-l ajuta sa reuseasca sa exprime ce anume ii provoaca suferinta.Nu esti utila doar incercarea de a indeparta ceea ce ii provoaca frica copilului si nici incercarea de a minimaliza si de a arata copilului ca frica sa este neintemeiata.
Atunci cand frica capata aspecte accentuate si afecteaza functionarea copilului este important ca parintii sa apeleze la un ajutor de specialitate.



Sursa: bebe.md


Gimnasitca după naştere vă va ajuta la evitarea unor probleme grave de sănătate



Articol realizat de: Tiina Valgesoo, specialist cultură fizică
Traducere din rusă: Diana Bujac, voluntar al SPFM şi Victoria Voloc, biolog

Perioada de schimbări legate de naşterea unui copil se consideră cele 9 luni de sarcină. Se presupune că această perioadă se termină odată cu naşterea copilului. Însă, de fapt, după naştere urmează o perioadă când necesităţile emoţionale şi fiziologice ale femeii sunt şi mai mari decât cele din perioada sarcinii.

Independent de dorinţa noastră, uterul continuă să se micşoreze şi după naştere, iar peste 6 săptămâni, cu ajutorul naturii revine la dimensiunea normală. Pentru refacerea dimensiunilor şi formei muşchilor, corpul are nevoie de efortul femeii.

Deoarece după naştere, rolul de mamă cuprinde îndeplinirea obligaţiunilor timp de 24 ore din 24, femeia, acordând toată atenţia copilului îşi neglijează propriul corp.

Sunt unele femei care acceptă îmbătrânirea precum un lucru inevitabil ce survine odată ce ele devin mame. Alte femei, cu hotărâre declară război burţii sale, întru a reveni la forma de odinioară. Ca urmare a ambelor variante pot apărea afecţiuni serioase ale spatelui şi ale organelor localizate în apropierea vaginului.

Când şi Cum să începi să-ţi aduci corpul în ordine?

Prima etapă a exerciţiilor postnatale constă în întinderea muşchilor fundului vaginului şi trebuie de început cât mai curând posibil, cel târziu după 24 de ore de la naştere. Exerciţiile pentru aceşti muşchi nu sunt nicidecum dăunătoare şi nici obositoare. Cu cât mai mult se amână începerea acestor exerciţii cu atât mai mult muşchii se atrofiază inar ţesuturile degenerează. După începerea promptă şi conştientă a acestor exerciţii, rezultatele vor fi vizibile doar în câteva zile.

A doua etapă, despre care la noi se vorbeşte foarte puţin, începe aproximativ la 6 săptămâni după naştere, când eliminările din uter s-au terminat, cusuturile s-au tămăduit, vizitele la medic au rămas în urmă.

Acum trebuie să dai corpului tău răgaz ca să-şi revină. Pentru această perioadă nu se recomandă exerciţiile obositoare. Nici nu să vă treacă prin gând să faceţi exerciţii de aerobică care necesită mult efort precum şi nici exerciţii pentru slăbire.

Chiar dacă până a fi gravidă aţi făcut exerciţii de aerobică cu mare dăruire, acum, cât ligamentele sunt încă slabe şi starea bazinului încă nu e stabilă, n-ar fi corect să începeţi o aerobică obişnuită sau care include alergarea prin pădure. Oricum, această etapă este foarte importantă în calitate de etapă de trecere spre exerciţiile obişnuite.

După naştere, restabilirea muşchilor are loc diferit, chiar la acelaşi om diferitele grupe de muşchi se restabilesc diferit. După naştere încep să se desluşească formele siluetei. Practica arată că exerciţiile care se potrivesc bine unei persoane pot să nu se potrivească alteia. De aceea nu e corect să urmezi indicaţii de felul: „în ziua 5 după naştere îndepliniţi exerciţiul 14 de 8 ori”. Mai întâi de toate trebuie să luaţi în consideraţie starea sănătăţii dumneavoastră. Ar fi bine să ţineţi cont cel puţin de indicaţiile de bază înainte de a începe să vă ocupaţi desinestătător.

Femeile care se ocupă singure acasă, trebuie să ţină minte că 5 minute de gimnastica e mai bine decât nimic. Motto-ul Dumneavostră ar fi: „Pentru azi e suficient”, adică, ar fi bine ca să nu vă supra-obosiţi. Un ritm prea intens sau de durată prea mare, ar putea duce la punerea în funcţiune a grupelor de muşchi care n-ar fi trebuit. Astfel se poate înrăutăţi starea fizică.

Exersând în perioada de tranziţie, trebuie să ţineţi cont de 4 lucruri:

Respiraţia – Regula de bază este expiraţia în timpul contracţiei musculare. Îndeosebi, trebuie să urmăriţi acest lucru în tipul exerciţiilor pentru pres, ca să nu suprasolicitaţi pereţii abdomenului sau fundului vaginului. Exerciţiile cu oprirea respiraţiei sunt foarte obositoare. Astfel, respiraţia este un indicator pentru terminarea unui sau altui exerciţiu sau chiar a sistării lui.

Contracţia musculare – este unica cale de reface (a „întări”) tonusul muscular. Pentru a obţine rezultate pozitive trebuie de întărit în egală măsură toţi muşchii. De exemplu, n-ar fi fost corect de întărit muşchii netezi ai abdomenului, neglijându-i pe ceilalţi muşchi abdominali sau pe cei ai bazinului. Exerciţiile de întărire a musculaturii trebuie efectuate încet şi cu conştientizare astfel ca şi poziţia corpului şi însuşi exerciţiul să fie sub control. Trebuie de ocolit exerciţiile de tipul celor ce imită ridicarea halterelor, sau cum ar fi: în poziţie culcat ridicarea ambelor picioare împreunate, ridicarea corpului de la podea cu sprijin pe picioare ş.a.

În aşa poziţii nu lucrează muşchii abdomenului, cum cred eronat unii, ci flexorii femurului. Suprasolicitarea coloanei vertebrale, la efectuarea acestui exerciţiu poate duce la apariţia unor probleme ortopedice.

Întinderea musculară trebuie să fie o continuitate firească a antrenamentului, întru a evita convulsiile musculare şi a echilibra acţiunea contracţiei. Deoarece ligamentele sunt încă slăbite, pentru întindere nu se vor folosi poziţii extravagante şi nu se vor efectua exerciţii de lungă durată.

O mică intensificare a ritmului cardiac va fi benefică pentru starea fizică şi poate fi considerată o mică încălzire, care îmbunătăţeşte circulaţia sangvină, acţionează înviorător, reduce tensiunea acumulată în organism şi schimbă direcţia gândurilor de la grijile casnice spre corpul propriu. E firesc, că nu trebuie să alergaţi sau să săriţi.

Practica arată că în special acele femei care s-au ocupat cu sportul cu dăruire totală în perioada sarcinii, fac exerciţii şi după naştere. Desigur că lor le este mai uşor să înceapă aşa cum ele s-au obişnuit cu acest ritmul de mai înainte, iar muşchii cu care au fost antrenaţi în timpul sarcinii se vor restabili forma şi funcţia mult mai repede. Dar să începi ceva nu este târziu niciodată! Ocupaţiile în grup oferă o posibilitate extraordinară de a-ţi împărtăşi bucuriile şi grijile cu cei care sunt în aceeaşi situaţie ca şi tine, să comparaţi succesele. Dacă este necesar ai putea să iei şi copilul cu tine. Fiecare femeie ar putea obţine de la antrenor sfatul şi ajutorul în concordanţă cu problemele individuale – adesea aceste probleme ar putea fi depistate anume în cadrul antrenamentului. După antrenament femeile se întorc acasă într-o dispoziţie bună şi cu emoţii pozitive.

Imagine (C): mami.ro

Sursa: iubire.md


Primul bar pentru bebelusi



pomme bebe“Pomme Bebe” este primul bar din lume numai pentru bebelusi, care s-a deschis recent in Newport Beach, statul California. Localul este total interzis clientilor cu varste de peste 3 ani.

Localul se numeste “Pomme Bebe”, insa este cu adevarat un restaurant creat pentru nou-nascuti si copii mici pana la varsta de 3 ani. Parintii isi pot aduce copiii sa manance aici, unde le vor alege meniul.

Localul a fost deschis de Svetla Lazarova Kibota, de origine bulgara. Clientii liliputani sunt instalati in scaune speciale la mese lungi viu colorate, pentru ca sa se indemne la mancare unii pe altii. Mancarea este suta la suta naturala, pregatita dupa retete speciale pentru bebelusi de catre bucatarul Laurent Brazier. Potrivit Click, preturile pornesc de la 2,25 de dolari, pentru un “meniu de baza”, 3,75 de dolari meniul tip doi pentru sugari, iar meniurile pentru copiii de 2 si 3 ani ajung la 4,5 dolari.

Copiii britanici invata de la 7 ani cum sa scrie un CV si cum sa se pregateasca pentru un interviu.



copil cu celularElevii din scolile primare si generale din Marea Britanie sunt familiarizati cu termenii specifici pietei muncii prin intermediul unui program pilot lansat de Hays, una dintre cele mai mari firme de recrutare de personal la nivel mondial.

Compania deja a oferit sfaturi si informatii despre alegerea carierei pentru aproape 10.000 de elevi cu varste intre 7 si 14 ani prin intermediul programului Hays Ignition desfasurat in 120 de scoli britanice.

Copiii sunt invatati ce inseamna si ce implica un serviciu, cum sa aleaga o cariera, cum sa scrie un CV, cum sa se pregateasca pentru interviu sau cum sa-si gestioneze veniturile.

Initiativa Hays vine la putin timp dupa ce guvernul britanic a anuntat un program a carui tinta era ajutarea copiilor din toate categoriile socio-economice in vederea constientizarii obiectivelor.

“Efectele acestor lectii asupra copiilor sunt impresionante. Elevii invata de la noi cum sa valorifice oportunitati, ce reguli exista si cum sa-si potenteze calitatile. Aceste lucruri le dau incredere de sine si o serie de optiuni pe care, in alt context, nu le-ar fi avut”, spune Jenny Ward, manager al Hays Ignition.

sursa: bebe.md

Cum putem incepe educatia copiilor nostri?

Image087Copiii care au trecut de stadiul de bebelusi au o mai mare capacitatea de a invata lucruri noi si a retine informatii decat copiii mai mari de 5,6 sau 7 ani. Studiile au aratat ca daca vom introduce notiuni de citire, limba si matematica in primii ani de viata ai copiilor acestia vor avea succese scolare mult mai rapide decat alti copii de aceeasi varsta.
Iata cateva lucruri pe care orice parinte le poate face pentru a ajuta la dezvoltarea inteligentei copiilor lor.

1. Povestiti (explicati) copilului intotdeauna ceea ce faceti in cuvinte simple,corecte si pe intelesul lui. Aceasta il va ajuta sa-si dezvolte vocabularul si gandirea.

2.
Cand cumparati carti destinate copiilor,alegeti-le pe cele cu caractere mari,citete si imagini clare. Aceasta il va ajuta pe cel mic sa inteleaga ceea ce vede si sa invete sa citeasca cuvinte usoare.

3. Incepeti sa ascultati impreuna casete audio sau video in limbi straine. La varste fragede copiii vor deprinde mult mai usor limbile straine.

4. Daca dispuneti de un computer,ar fi bine sa cautati CD uri sau programe(se gasesc pe internet) educative pentru prescolari. Alegeti-le pe cele care impun folosirea keyboard-ului,deoarece copiii nu vor avea abilitatea de a manui mouse-ul inaintea varstei de 2 ani.

5. Cumparati seturi din plastic sau cauciuc cu literele alfabetului. Formati cate un nou cuvant(nu prea lung) in fiecare zi. Copilul va incepe sa faca legatura intre cuvintele vorbite si cele scrise.

6. Nu va temeti sa repetati cuvinte sau povestile pe care le cititi. Unii parinti se simt uneori frustrati cand copilul lor le cere la nesfarsit sa li se citeasca aceeasi poveste, dar aceasta este o parte esentiala a modului in care copilul proceseaza informatiile.

7. Cumparati litere magnetice si aranjati-le pe frigider. Formati saptamanal cuvinte noi.

8. Cititi-i copilului zilnic, cu intonatie, ca si cand ati juca intr-o piesa de teatru.Copilul se va implica mai mult in sirul povestii si in felul acesta va retine mult mai multe detalii.

9. Cumparati video casete cu povestile clasice ale copilariei: Alba ca Zapada, Cenusareasa, Scufita Rosie, etc ( de la 3 ani in sus). Vizionati-le impreuna cu copilul dvs si atrageti-i atentie la ce se intimpla. Din experienta noastra, copiilor foarte mici (de la 1,5 ani pina la 3 ani) le fac mare placere videocasetele Teletubies. Cu aceste filmulete forte educative puteti de altfel incepe ‘educatia video’ a copilasului dvs.

10. Tineti minte: educatia fizica a copilului vostru este direct legata de educatia psihica. Studiile au aratat ca dezvoltarea creierului are o stransa legatura cu activitatea fizica. Daca va veti implica alaturi de copil in activitati fizice(saritul,alergatul,de-a rostogolu’,etc.) aceasta poate contribui foarte mult la dezvoltarea sa intelectuala.

Sursa:desprecopii.com

Atitudini obişnuite faţă de mânie

dealing-with-abuse

Există trei metode bine cunoscute de a trata mânia:

(1) a o reprima;

(2) a o exprima;

(3) a o nega.

Mânia reprimată (înăbuşită)

În cazul mâniei reprimate, tu recunoşti că esti mânios, dar nu ştii ce să faci cu mânia. Încerci cu conştiinciozitate să o ţii sub control, în loc să o laşi să iasă la suprafaţă. Punând capacul peste asemenea simţăminte negative, le împiedici să se reverse şi să-i otrăvească pe ceilalţi. Mânia fierbe şi clocoteşte înăuntru, dar este ascunsă de lumea din jur şi este posibil să rămână ascunsă chiar şi pentru un partener de căsătorie mai nebănuitor.

Jim a crescut într-o familie în care mânia era întotdeauna suprimată. Părinţii şi biserica l-au învăţat cu stricteţe că mânia este păcat. Această regulă nescrisă i-a fost impusă pe căi rostite şi nerostite. Dacă îndrăznea să-şi exprime mânia, era aspru pedepsit. Jim îşi aminteşte cum, odată, după o zi insuportabilă la şcoală, şi-a aruncat cărţile, lovindu-le de podea. Aceasta l-a costat o predică aspră cu privire la stăpânirea de sine şi o seară în care a fost obligat să rămână în camera lui, fără să i se dea voie să cineze. Alte manifestări ale mâniei erau pedepsite cu o excursie în pivniţă, unde primea bătaie cu cureaua. Inăuntrul său fierbea cu simţăminte de supărare şi de mânie, dar nu îndrăznea să şi le exprime. Ca adult, nu era niciodată implicat în certuri deschise sau în conflicte de vreun fel. Prietenii ar fi apreciat că are o căsnicie foarte fericită, datorită aparenţei de armonie şi a lipsei divergenţelor vizibile. Dar atât el, cât şi soţia lui, erau dureros de conştienţi de prăpastia emoţională dintre ei. Şi aceasta avusese urmări grave pentru Jim: hipertensiune arterială şi impotenţă.

Există anumite situaţii când înăbuşirea mâniei reprezintă calea cea mai înţeleaptă de a aCţiona. Nu contează cât de supărat eşti pe şeful tău, reprimarea impulsului de a-i scoate ochii este, probabil, o atitudine mult mai înţeleaptă decât aceea de a face aşa cum simţi.

Mânia exprimată

În cazul mâniei exprimate, persoana respectivă îţi spune exact ceea ce simte, fără să ţină seama de cât de mult poate să te doară ceea ce auzi. Astfel de oameni pot recurge la cuvinte dure, la strigăte violente sau la ameninţări. Când episodul de răbufnire se încheie, ei se simt mai bine. Dar ce se întâmplă cu cel peste care tocmai a fost revărsat acest şuvoi? Ce fel de cicatrice emoţionale vor marca relaţia, dacă acest gen de comportament devine un obicei? Sondajul Communication Inventory a arătat că 21 % dintre cei chestionaţi au recunoscut că rareori sau chiar niciodată nu-şi cer scuze după ce îşi exprimă mânia într-un mod necorespunzător, printr-o atitudine care ar putea lăsa urme adânci şi de durată asupra partenerului lor de viaţă.

Hal a fost crescut de nişte părinţi care erau bine intenţionaţi, dar prea indulgenţi. După un acces de furie, reuşea aproape întotdeauna să-i determine să facă aşa cum dorea el.  De fapt, el se gândea de multe ori că părinţilor lui le era frică de el. Adolescent fiind, atunci când părinţii îl contraziceau, el îi ameninţa că va fugi de-acasă. Îşi ieşea foarte repede din fire. Dacă lucrurile nu se desfăşurau asa cum ar fi vrut el, se certa cu oricine îi ieşea în cale.  Comportamentul lui de zi cu zi putea fi foarte bine caracterizat de cuvintele: răutăcios, duşmănos, obraznic. Era asemenea unei bombe cu acţiune întârziată, gata să explodeze în orice moment. Sărmana soţie a lui Hal a trebuit să suporte toate accesele lui de furie. Hal îşi scuza comportamentul, condamnându-şi părinţii. Metoda mâniei exprimate este, de obicei, o scuză pentru aceia care îşi pot stăpâni mânia, dar nu vor.


Mânia negată

În cazul mâniei negate, refuzi să recunoşti faptul că eşti mânios. Multi creştini cad în acestă cursă, crezând în mod sincer că este păcat  să te mânii.  Pentru a trăi în armonie cu credinţa lor, ei neagă orice reacţie de mânie.

Jonna a crescut într-o familie care avea o concepţie greşită cu privire la mânie. Mânia era adesea simţită, dar niciodată exprimată pe faţă.  Ea îşi aminteşte clar îmbujorarea bruscă, urmată de o ieşire grăbită din cameră, care semnalau mânia dinăuntrul tatălui ei: Îşi aminteşte că era aspru pedepsită atunci când manifesta chiar cea mai slabă umbră de mânie. Dacă se întâmpla să trântească uşa, trebuia apoi să o deschidă şi să o închidă uşor, fără zgomot, de o sută de ori: “Este păcat să te mânii”, era învăţată acasă, la biserică si la şcoala conservatoare a bisericii, la care era elevă. Aceste lecţii, învăţate încă din primii ani ai vieţii, au fost duse, mai târziu, în căsnicia ei. Jonna ştia că nu era fericită, dar nu ştia că era mânioasă. Suferea din cauza mâniei negate.

Pretinzând că nu eşti mânios, nu rezolvi nimic, ci doar pregăteşti calea pentru izbucnirea de mai târziu. Dintre toate răspunsurile pe care obişnuim să le dăm atunci când ne confruntăm cu mânia, negarea ei aduce după sine cele mai multe probleme.

Imagine (C) istockphoto.com

Autor: Nancy L.

Ziua plicului roşu.

abortionÎn SUA se pregăteşte o acţiune de protest împotriva politicii duse de prezentul guvern în legătură cu avorturile. Organizatorii acestui act de protest încurajează pe fiecare cui nu-i este indiferentă soarta a mii de copii omorîţi prin avort să trimită un plic roşu deşert preşedintelui SUA Barack Obama.
Pe partea verso a plicului se recomandă a scri următoarele:

“This envelope represents one child who died because of an abortion. It is empty because the life that was taken is now unable to be a part of our world.”

Detalii pe site-ul: http://www.redenvelopeday.com/index.php

Lucrarea lăuntrică a simţămintelor noastre.

cuplu_sentimenteDin punct de vedere intelectual, noi înţelegem că este ceva normal şi perfect natural să avem sentimente. Capacitatea de a trăi emoţii face parte din fiinţa umană în aceeaşi măsură ca şi capacitatea de a gândi şi raţiona. Magicianul intelectual, care poate să abordeze viaţa doar în concepte abstracte, dar nu este în stare) să-şi exprime sentimentele, pare incomplet şi ne stârneşte mila. Noi cunoaştem lucrul acesta şi totuşi nu ne simţim în largul nostru atunci când cineva exprimă nişte simţăminte puternice. Mai mult decât atât, mulţi dintre noi nu vrem să recunoaştem, ca să nu maH vorbim despre a accepta, propriile noastre sentimente. Senti¬mentele sunt privite ca reprezentând o forţă distructivă, ceva care umple vieţile noastre cu obstacole şi cu probleme în relaţiile! apropiate.

Din cauza temerilor, ignoranţei şi a stingherelii, în legătură cu propriile simţăminte, noi consumăm foarte mult timp şi energiş pentru a le nega sau ignora. Această problemă începe, de obicei; în copilărie. Aţi primit, de-a lungul anilor copilăriei şi adolescenţei, sfaturi şi îndemnuri de genul: “Nu trebuie să simţi în felul acesta!”! sau “Stăpâneşte-te!” sau “Las-o mai încet!” sau altele de felul acesta? Dacă da, înseamnă că ati fost învătati să vă tineti sub control sau să vă reprimaţi simţămintele. Lumea afacerilor întăreşte acest concept. Cu siguranţă că aţi auzit oameni care spun: “Nu amesteca aici sentimentele personale. Nu poţi să faci o afacere pe baza unor emoţii.”

Cu cât suntem mai detaşaţi de sentimentele noastre, cu atât ne vine mai usor să le discutăm. Îmi este mult mai usor să-ti spun ce m-a supărat cu un an în urmă, decât îmi este să-ţi spun ce anume mă enervează în comportamentul tău de acum. Aceasta înseamnă că îţi pot spune despre ceva ce nu mi-a plăcut acum o lună, dar nu pot să-ţi vorbesc despre problema de ieri, cu privire la care sunt încă mânioasă – si aceasta mai ales dacă tu esti de faţă şi totodată implicat.

Noi ne mâniem în prezent, dar nu ne simţim liberi să discutăm mânia prezentă. Noi ne simţim realmente stânjeniţi, atunci când avem de-a face cu propriile noastre simţăminte intense. Senti-mentele pe care ni le-a dat Dumnezeu – chiar şi emoţiile foarte puternice, sunt privite ca nişte probleme, deoarece ne dăm seama că avem mai puţină putere de control asupra a ceea ce simţim, decât asupra modului în care ne comportăm.

Cu toate acestea, sentimentele nu pot fi oprite sau pornite la comandă. O dată ce simtămintele de mânie au fost activa te si adrenalina aleargă prin organismul nostru, simpla hotărâre de a reveni la starea de dinaintea apariţiei mâniei nu ne va fi de nici un folos, deoarece pentru dezactivarea sistemului aflat în pericol este nevoie de timp. Nu-mi pot opri mânia hotărând, pur şi simplu, să nui mai fiu mânios. Şi nici nu pot realiza acest lucru atunci când cineva îmi spune că n-ar trebui să mă mânii.

Sentimentele sunt reacţii (răspunsuri) spontane la situaţii asupra Girara s-ar putea să avem o posibilitate foarte redusă de control direct. Pentru a ne ţine sub control sentimentele, noi încercăm să sLructurăm mediul în care trăim în aşa fel, încât să nu genereze în noi sentimentul pe care dorim să-l evităm.

În căsnicie, se depune un efort imens pentru a păstra controlul asupra exteriorizării sentimentelor. Se întâmplă cam aşa: voi în¬cerca să te determin să te porţi cu mine aşa cum aş vrea eu, şi nu altfel. Şi tu vei face la fel, încercând să mă de termini să acţionez în aşa fel, încât să vin în întâmpinarea nevoilor tale. Astfel, fiecare dintre noi încearcă să controleze atât relaţia, cât şi comporta¬mentul celuilalt, cu scopul de a-şi controla propriile sentimente.

De asemenea, noi încercăm să facem în aşa fel, încât să pară că ceilalţi deţin controlul asupra sentimentelor noastre într-o mai mare măsură decât o facem noi. Noi spunem mai degrabă: “Mă superi atât de tare!” decât “Sunt foarte supărat.” Prin aceasta, îi condamnăm pe ceilalţi pentru propriile noastre sentimente.


Poate că, recunoscând mânia care se ridică în mine împotriva ta, eu admit faptul că tu ai mai multă influenţă asupra mea şi asupra comportamentului meu decât mi-ar plăcea să ai. Dacă tu eşti cauza mâniei mele, probabil că voi încerca să te împiedic să faci acele lucruri care stâmesc această mânie. Şi atunci, în loc să rămână doar un sentiment, mânia mea devine un instrument sau chiar o armă, prin care încerc să te oblig să-ţi schimbi comporta-mentul.
De foarte multe ori, mânia noastră este generată de lupta pentru putere, de dorinţa de a deţine controlul asupra relaţiei. Dacă sunt preocupat să înving şi să fiu eu cel care controlează relaţia, atunci voi considera că, ori de câte ori cedez în faţa ta, înseamnă că pierd controlul. Dacă îndrăzneşti să mă contrazici, trebuie fie să mă mânii, fie să mă retrag din relaţie. Dacă mă provoci în mod frecvent, atunci înseamnă că va trebui să mă menţin tot timpul într-o stare de mânie, pentru că, altfel, voi pierde controlul relatiei.

În orice relaţie apropiată, sentimentele vor ieşi la suprafaţă.
Nu putem evita acest lucru decât printr-o indiferenţă totală. Sentimentele noastre nu pot fi oprite şi pomite, ca şi când ar avea un comutator. Persoanele care intră în legământul căsătoriei nu se pot evita una pe cealaltă. Căsnicia cheamă la o constantă condi¬ţionare reciprocă. Toate sentimentele exteriorizate de partenerul tău te leagă de el, fie că aceste sentimente sunt pozitive, precum bucuria şi mândria, fie că sunt negative, precum dezamăgirea şi mânia.

Gândul de a ceda altcuiva o parte din controlul total, pe care îl deţinem asupra sentimetelor noastre, s-ar. putea să ne sperie. Dar, cu toate acestea, a deveni ataşaţi emoţional de cineva la care ţinem reprezintă una dintre cele mai mari recompense ale vieţii. Pentru a descoperi acea relaţie care să ne satisfacă din punct de vedere emoţional, s-ar putea să fie nevoie să riscăm, renunţând la o parte din controlul asupra propriilor noastre emoţii şi asupra celorlalţi. A iubi înseamnă a risca.

Imagine (C) istockphoto.com

Autor: Nancy L.

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More
Designed by: Free Cell Phones | Thanks to Highest CD Rates, Domain Registration and Registry Software